Odată, Vasile mergea cu mama la grădiniță. Se grăbeau atât de mult, încât, neobservând o piatră pe drum, băiatul s-a poticnit și a căzut. S-a întins pe drum și a început să plângă. O micuță cățelușă a alergat la el și i-a lins nasul.
Mama a spus:
Cum nu ai observat piatra, trebuie să te uiți sub picioare, acum va trebui să-ți cumpăr ochelari.
Cățelușa și-a mișcat coada cu entuziasm, a lătrat tare și a alergat înainte, uitându-se înapoi, de parcă ar fi arătat drumul. Vasile și mama au mers după cățelușă. După ce au întors colțul, au văzut o vitrină strălucitoare deasupra ușii unui magazin care nu fusese acolo înainte.
Pe vitrină era scris "Necesități-Vrăjitorii". Cățelușa a intrat în magazin, iar Vasile cu mama au intrat după ea. Mama a întrebat vânzătorul dacă are ochelari pentru a putea observa la timp pietrele și pavajele.
Nu, dar avem ochelari pentru a observa diferite delicii cu lentile interschimbabile.
A răspuns vânzătorul.
Ce delicii, ce prostii!
S-a mirat mama. Și vânzătorul a pus pe tejghea ochelari cu lentile de căpșuni:
Puteți încerca.
Mama a spus că ei nu i se potrivesc ochelarii și că nu are nevoie de ochelari, dar fiul ei are nevoie de ochelari pentru a observa pietrele și pavajele.
Cățelușa, sărind pe tejghea, cu o mișcare iscusită a cozii, i-a pus ochelarii cu lentile de căpșuni pe nas băiatului.
Oi!
A exclamat Vasile.
Ce ți se întâmplă?
A strigat mama.
Ce delicioasă!
A spus băiatul, a luat de pe masă o radieră, care în mâinile lui s-a transformat într-o căpșună coapă și a mâncat-o. În aer mirosea a căpșuni.
Ce este asta?
A întrebat mama. Dar vânzătorul nu i-a răspuns. A scos perdea de pe raftul care stătea lângă perete, pe rafturile căruia străluceau lentile colorate în diferite culori.
Ce este asta?
A repetat mama întrebarea.
Acestea sunt lentile interschimbabile pentru ochelari, le luați?
Nu înțeleg foarte bine...
A început mama.
Dar ce alte lentile mai aveți?
A întrerupt-o Vasile.
Iată, vă rog, cunoașteți-vă.
Vânzătorul l-a dus la raft. Lentilele au clopoțit vesel. Vânzătorul a luat ochelarii și a schimbat lentilele de căpșuni cu lentile de struguri, băiatul a pus ochelarii, a luat creionul care stătea pe masă, care imediat s-a transformat într-o frumoasă ciorchine de struguri.
Luăm ochelarii!
A strigat bucuros băiatul.
Da, da, desigur, luăm, dar este instrucțiune de utilizare? Și garanția pentru cât timp? Și cât...
A spus mama.
Vânzătorul a împachetat ochelarii și lentilele într-o pungă, i-a întins băiatului și a spus:
Pentru dumneavoastră, ca pentru cei mai primi cumpărători, gratuit.
Complet gratuit?
A întrebat mama.
Complet.
Și garanția?
Și garanția nu vă trebuie, ochelarii se pot rupe doar dacă vreți voi, mai exact, dacă nu vreți ca ei să vă ajute.
"Hau-hau-hau", s-a auzit de la masă.
Ah, iertați-mă, aproape că uitasem.
S-a apropiat de cățelușă și i-a pus ochelari cu lentile de carne de mâncare.
Nu veți întârzia la grădiniță?
Ah, mulțumesc că mi-ai amintit. Trebuie să merg la muncă! Vă mulțumesc mult!
S-a gândit mama și s-au grăbit la grădiniță.
După ce a dus fiul la poartă, după ce s-a salutat cu educatoarea, mama a alergat la stația de autobuz, era întârziată la muncă. Vasile s-a îndreptat spre prietenii lui din grupă. Copiii stăteau în nisip și modelau ceva. Fiecare al lui. El a vrut și el să lucreze cu nisipul, dar nu avea loc.
Ai întârziat!
A spus fetița Svetlana.
Jucăm de-a magazinul de legume și fructe. Cumpărați legume și fructe!
Striga ea.
Și iată banane! Iată pepeni, deși mici. Și aceștia sunt orechi.
Băiatul Semion a aranjat în fața lui niște pietricele mici. Vasile iubea foarte mult orechi, a pus ochelari cu lentile de orechi:
Orechi foarte gustoși.
A început să ia pietricele și cu plăcere să le mănânce. Semion a spus:
Ce faci? Noi jucăm, noi facem pe-ăla.
Încearcă!
Vasile și-a deschis palma, în care stăteau orechi.
Ah! Ai glumit.
A ghicit băiatul Igor. El a văzut cum Vasile lua pietre și nu a observat cum s-au transformat în orechi.
Și cine are portocale?
A întrebat Vasile.
Iată.
A spus Aniuta, arătând fructele ei de nisip.
Cumpăr.
Vasile a pus ochelari cu lentile de portocale, și toți copiii au văzut cum a ridicat de pe tejghea Anutei o portocală.
Și noi am fost la circ. Acolo unchiul magician scoatea din pălărie iepuri, și încă avea porumbei care apăreau din buzunar.
A spus Katia.
Vreau pepene!
Vasile a schimbat lentilele. Toți copiii surprinși s-au adunat în jurul pepenelui care a apărut din nicăieri în nisip.
Trebuie doar să-l spălăm și să-l tăiem.
A spus Vasile. În timp ce copiii stăteau în jurul lui cu gura deschisă, el a alergat după farfurii, cu o găleată cu apă și un cuțit. După ce a tăiat pepenele, a spus copiilor:
Poftiți!
Copiii timid au început să ia câte o bucată de pepene și cu precauție să o guste. Dar pepenele era foarte suculent și dulce. Timiditatea a dispărut. Vasile a scos ochelarii și a întrebat pe micuța Katia:
Și tu ce vrei?
Ananas.
Vasile a schimbat lentilele și a pus ochelarii pe Katia.
Oi!
A strigat, și apoi dintr-o dată a râs tare fetița, ținând în mâini un ananas mare.
Și eu vreau măr!
A spus Vlada.
Și eu - piersică.
A spus Mișu. Vasile doar apuca să schimbe lentilele. Educatoarele au observat că în nisip se întâmplau lucruri uimitoare.
Bine, cine a adus fructe?
A întrebat educatoarea mai în vârstă.
Le-ați spălat?
Am spălat, am spălat! Poftiți!
A spus Vasile.
Nu, mulțumesc.
Cineva are ziua de naștere astazi?
S-a înteresat, apropiindu-se de nisip, educatoarea mai tânără.
Și unde este tortul?
A glumit ea. Vasile i-a întins ochelarii:
Iată tortul!
El a arătat la o grămadă mare de nisip. Educatoarea mai tânără a râs, a pus ochelarii și a spus:
Biscuit virtual?
Este adevărat. Încearcă.
A spus Vasile.
De unde tort? Îmi amintesc perfect că nu era aici.
S-a mirat educatoarea mai în vârstă.
Și voi vedeți?
A întrebat educatoarea mai tânără. Ea a scos ochelarii, cu atenție și-a întins mâna, a luat cu degetul o bucată de cremă, a gustat-o:
Vanilie. Mi s-a uscat ceva în gât.
A spus ea.
Vasile a schimbat lentilele în ochelari, și toți au văzut că lopata pe care o ținea s-a transformat într-o sticlă mare de limonadă. Ea a privit întrebător la copii și la educatoarea mai în vârstă. Și educatoarea mai în vârstă a spus:
Să sărbătorim...
Ce să sărbătorim?
A întrerupt-o educatoarea mai tânără.
Să sărbătorim Ziua Minunilor!
Ura!!!
Au strigat copiii. Ochelarii treceau din mână în mână, Vasile doar apuca să schimbe lentilele. În jurul nisipului s-a adunat toată populația grădiniței.
Aici erau educatoarele și nianele, bucătăreasa tanti Masha, portarul, administratorul și chiar directorul grădiniței, candidat în științe pedagogice. Și toți se ospățau, și toți râdeau, și toți se felicitau cu sărbătoarea "Ziua Minunilor".
Când seara au venit părinții, s-au mirat foarte mult, pentru că copiii și educatoarele și nianele, și bucătăreasa tanti Masha, și portarul, și administratorul și chiar directorul grădiniței - candidat în științe pedagogice, care i-au întâmpinat la poartă, din anumite motive erau mânjiti cu cremă și ciocolată.
