Într-o pădure era o poiană luminoasă, unde în fiecare zi se adunau animalele. Discutau între ele, se certau despre ceva și chiar organizau concerte adevărate. De obicei era aici un zgomot mare, dar astăzi se auzeau doar 2 voci.
Da' ce înțelegi tu? Trăiești ca brânza în untdelemn!
Se indigna Iepurele.
Parcă tu ai viața grea!
Răspunse țâfnos Lupul.
În pădurea noastră nimeni nu te deranjează, mănânci morcovi și furi varză din grădini.
Of, da' ce spui! Iar tu doar alergi prin pădure și bei ceai cu vulpea. În timp ce eu…
Destul cu certurile.
Deodată se auzi o voce în pădure. Înțeleapta Bufniță ieșise pe poiană.
Pot să vă ajut să stabiliți cui îi e mai greu. Vă voi schimba cozile pentru o zi și veți trăi viața celuilalt.
Și fluturând Bufnița o aripă — și îi crescu Lupului o coadă scurtă cenușie. Fluturând a doua oară — și Iepurelui îi crescu o coadă lungă cenușie. Și așa au hotărât.
Sări Iepurele prin pădure mulțumit și se lăuda în fața cucilor din zonă. Dar fericirea nu ținuse mult. Hotărî Iepurele să fure varză din sat, dar nu ieși bine. De îndată ce coada lui se ivi prin tufișuri — se auziră împușcături! Mult îl goniseră vânătorii pe bietul iepuraș, abia scăpă cu viață. Se gândi bine — și plecă la poiană să-l aștepte pe Lup.
Nici Lupului nu-i mersese totul atât de bine. La început se bucurase doar, alerga prin pădure neobservat, nimeni nu-l băga în seamă. Doar că în avânt ieși fiara pădurii pe o poiană străină.
Și acolo ședea vulpea.
Oh, ce iepuraș minunat.
Zâmbi ea viclean.
Da' ce, ai orbit complet?
Se indigna vânătorul cenușiu.
Eu sunt Lup.
Da' ce lup? Coadă mică, cenușie — exact un iepuraș.
Și eu la fel cred.
Ieși ursul din tufișuri. Și se întinseră ei cu labele cu gheare spre bietul Lup. Și lui i-a trebuit să fugă. Se întâlniră pe poiană — Lupul istovit și Iepurele gâfâind, cu coada între picioare.
Iartă-mă, Cenușiule.
Se rugă Iepurele.
Greu îți e ție, n-am avut dreptate.
Ba tu pe mine iartă-mă. Cum reușești să fugi de toți, să faci față la toate? Aveai dreptate, ție îți e mai greu.
Și nu vă mai certați.
Din nou Înțeleapta Bufniță ieși pe poiană.
Fiecăruia îi e greu să trăiască, doar din afară pare că e simplu. Și fără să trăiești o zi în pielea altuia, nu judeca pe nimeni!
