Într-un regat îndepărtat, dincolo de nouă mări și nouă țări, trăia odată un rege. Mult timp a domnit el, dar vârsta este un lucru de care nu poți scăpa. Și în ajunul zilei sale de naștere, a hotărât să procedeze cu înțelepciune și le-a anunțat decizia sa celor trei fiice ale sale.
Fiicele mele preaiubite. Cum știți, în curând voi sărbători ziua mea de naștere. Și vreau să vă anunț următorul lucru: cea care îmi va aduce cea mai gustoasă și cea mai bună plăcintă va moșteni tronul împreună cu soțul ei.
Auzind această veste, prima fiică a alergat la un cofetar străin. I-a dat diadema ei, aproape că i s-a aruncat la picioare și l-a implorat: te rog, fă-mi o plăcintă și te voi răsplăti regește.
A doua fiică a trimis mesageri în toate colțurile ținutului să aducă dulciuri și fructe din țări îndepărtate. Le-a poruncit slugilor să frământe aluatul, a adunat toate fructele de pădure și a început să dea ordine.
Dar ce făcea cea mai tânără fiică – nimeni nu știa. Timp de 3 zile și 3 nopți ea nu a ieșit din casă și în amurg a ars multe lumânări…
A sosit și ziua de naștere a regelui. Fiica cea mare i-a adus o plăcintă, dar nu una obișnuită. Aluatul fusese pregătit în Franța, umplutura fusese adusă special de peste mări. Iar decorată cum era decorată – nici stucaturile de pe pereții palatului nu erau atât de strălucitoare.
Fiica de mijloc s-a remarcat și ea. Plăcinta ei arăta modest la exterior, dar înăuntru – și fructe exotice, și dulciuri necunoscute românilor. Lapte condensat și sirop curgeau ca un râu – trebuia doar să deschizi gura.
Iar cea mai tânără a venit cu mâinile goale, și încă și murdară – fața plină de funingine și cenușă. Atunci regele s-a mâniat.
Oare nu mă respecți? Nici măcar o plăcintă modestă nu i-ai adus tatălui tău.
Nu te supăra, tată. M-am gândit însă: ce n-am văzut noi în acele plăcinte? Le vom mânca o dată și le vom uita. Dar eu am făcut ceva mai bun – am copt multe plăcinte și le-am dat săracilor din oraș. Ei le vor mânca și numele tău îl vor slăvi mult timp.
Regele s-a gândit mult. A chibzuit îndelung și a înțeles că fiica sa cea mai tânără a procedat corect – și tatălui i-a făcut pe plac, și săracilor i-a ajutat.
Și atunci a făcut-o prințesă moștenitoare. Și regatul a prosperat încă mulți ani de-acum înainte.
