Într-o pădure de poveste trăia o albinuță pe nume Ghenea. Îi plăcea foarte mult educația fizică. Dimineața, împreună cu prietenul său vântul, făcea exerciții de încălzire, iar la prânz zbura mult, dezvoltând agilitate și rezistență.
Vreau să fiu cel mai puternic, mai puternic decât vântul!
Spunea el cu hotărâre. Dar Ghenea era încă mic și în competiția cu vântul pierdea. Vântul se distra, ducând-o pe o poiană vecină, apoi ridicând-o pe vârful unui mesteacăn creț.
Oricum sunt mai puternic decât tine! Eu, eu sunt cel mai rapid!
A strigat rău Ghenea la vânt.
Eu! Eu! Eu!
Vântul a suflat puțin mai tare decât de obicei și albinuța a zburat într-o țară magică numită "Yakalkă". În această țară totul părea obișnuit la prima vedere, dar de îndată ce vorbești cu cineva, simți diferența.
Văzând o gândacă barbată, Ghenea, ca un băiat bine crescut, a salutat:
Bună, iubite, nu-mi poți spune unde am ajuns?
Aceasta este casa mea, eu sunt șeful aici. Mi-am construit singur o căsuță pe pin. Sunt foarte harnic, eu...
Ghenea a zburat departe de gândaca trufașă și a întâlnit o fluture frumoasă:
Draga fluture, bună, spune-mi te rog, ce țară este aceasta?
Salut, albinuță! Da, sunt drăguță, sunt frumoasă, zbor aici de o lună și nu observ pe nimeni în afară de mine, am aripi atât de colorate, plutesc elegant prin aer cu ele? Eu...
Ghenea, fără să asculte până la capăt, a zburat mai departe, dar pe cine nu întâlnea pe drumul său, toți, de parcă s-ar fi înțeles, se lăudau cu ei: furnica cu mintea ei, țânțarul cu vocea lui, buburuza cu petele ei de pe aripi, chiar și viermele se lăuda cu capacitatea lui de a se târî.
La sfârșitul zilei, lui Ghenea i se-ntortochia capul: "Aici toată lumea vorbește și nimeni nu ascultă pe nimeni. Cum pot afla unde sunt și cum mă întorc acasă?" - cu aceste gânduri s-a adormit albinuța, punând sub cap o frunză de pătlăgină.
Această frunză era și ea magică. Ea, în vis, i-a spus lui Ghenea că trăiește în țara Yakalkă de 100 de ani și că aici ajung oamenii trufași, cei care iubesc să spună "eu". Pentru a scăpa de aici, trebuie să nu pronunți cuvântul "eu" timp de trei zile și să faci trei fapte bune.
Dimineața, Ghenea a fost trezit de o strigare:
Vreau o jucărie nouă, vreau polen dulce, dă-mi!
Albinuța se zvârcolea capricios.
De ce țipi? Ia singur, sunt mulți flori, sunt plini de nectar. Și dacă nu muncești, te vei transforma într-un trântor!
I-a spus Ghenea.
Nu pot!
De ce?
Pentru că sunt prințul Venia, sunt special, eu...
Gata, gata, destul, maiestatea voastră. Știu un truc magic, dacă îl faci, nici nu vei observa cum vei fi sătul.
Cum se face?
Așa, repetă după mine:
O dată bate, două bate,
Trei aplecă-te și întoarce-te!
Ține-mă de mână și aplecă-te!
Doi sărituri, lângă baltă,
Și am zburat!
Zbor!!! De mult nu am făcut asta! Și cum se numește acest truc?
Striga vesel și plin de energie Venia, zburând în cercuri deasupra florilor.
Exerciții de încălzire!
Wow! Voi face exerciții de încălzire în fiecare zi!
Minunat!
Toată ziua Ghenea și Venia au zburat în competiție și au gustat nectarul delicios. Seara, Venia și-a invitat prietenul să doarmă la el în stup.
A doua zi, după ce s-au trezit, prietenii au făcut exerciții de încălzire și au zburat spre o poiană parfumată. Sub o margaretă, cineva a strănuitat:
Să fii sănătos!
Au urat prietenii în cor.
Mulțumesc, cred că mă voi îmbolnăvi, simt că mă doare gâtul.
A ieșit o omidă de după floare.
Gimnastica respiratorie te poate ajuta, prietenul meu vântul m-a învățat cum să o fac.
Ce gimnastică?
Inhalezi adânc prin nas, ții respirația și exhalezi lent prin nas sau rapid prin gură, poți alterna. Hai să încercăm:
Inhalăm aroma florilor,
Simțim dulceața în gât.
Și suflăm pe frunză
Ca un vânt ușor.
Grozav! Simt ușurare.
A spus omida.
Gimnastica respiratorie se poate face și în mișcare, vântul a adus-o din China, se numește qigong. Aici principalul este menținerea armoniei corpului și spiritului. Respirația trebuie să se facă cu "abdomenul" - la inhalare umfli abdomenul, pieptul rămâne nemișcat, la expirare micșorezi abdomenul. Spatele rămâne drept, mișcările sunt lin, ca și respirația.
Ghenea a arătat exercițiul respirator "Valuri" ridicând brațele paralel cu palmele în jos și aplecând-se ușor când le cobora. Venia și omida repetau, cu picioarele larg desfăcute:
Totul e liniștit, valurile dorm.
Noi le vom trezi pe acei copii.
O dată val - am ridicat mâinile
Am coborât, expirație în nori.
Doi val, mai sus,
Expirație, tăcuți ca șoarecii.
Trei am ridicat sus,
Inhalare și expirare - adânc.
După ceva timp, alți locuitori ai țării magice au început să se alăture. Surprinzător, nimeni nu mai spunea "eu", tuturor le-a plăcut foarte mult gimnastica respiratorie qigong. Mișcau lin brațele, le apropiau și le depărtau, făcând un curcubeu deasupra capului, apoi jucau acordeonul în fața pieptului, respirând adânc în ritmul mișcării. Așa a trecut încă o zi.
A treia zi, prietenii Ghenea și Venia, zburând peste poiană, au văzut o gândacă foarte tristă.
De ce ești atât de trist?
Au întrebat prietenii.
Nu știu de ce sunt trist?
Hai să ne jucăm.
A propus Ghenea.
Cum?
Propun un joc de horovod "Coroană".
Și Ghenea a explicat regulile: în centru este cel care prinde, toți ceilalți sunt dispuși în jurul lui și spun cuvintele:
"O dată floare, două floare, → Ridică mâna stângă, coboară; la fel și mâna dreaptă
Împreună vom țese o coroană. → Rotește brațele în fața pieptului
Foarte trist este să fii singur, → Ține-te de mână, dansează horovod
Împreună jucăm jocul.
Coroana plutește pe valuri, → Stând în horovod, fiecare copil ridică pe rând mâinile
Flori în râu, noi alergăm.
Unu, doi, trei - prinde.
După aceste cuvinte, prietenii au alergat, iar gândaca îi prindea.
La un joc atât de vesel, din nou au început să se adune locuitori ai Yakalkei. Toți vroiau să se alăture horovod-ului, și erau acceptați cu condiția să nu spună "eu".
Un horovod nu se poate duce singur!
Explica Ghenea. Vântul trecea pe lângă și a văzut cum se distrează locuitori Yakalkei.
Cine se joacă aici?
A întrebat vântul.
Noi! Suntem atât de veseli!
Au răspuns prietenii în cor și vrăjile rele s-au risipit.
De atunci, țara a fost numită Prietenească. Și Ghenea a putut să se întoarcă acasă. A continuat să se dedice educației fizice și a devenit puternic și agil, dar nu s-a mai trufat niciodată și nu a mai spus "eu". Ghenea vizita adesea prietenii, zburând în țara Prietenească cu o briză ușoară.
