Pe când Marisha, exact așa se numea noua cunoștință, încălzea ceainicul și tăia ruladă, Vasya din emoție a golit toată vaza cu bomboane.
Marisha, — a întrebat Vasya cu gura plină, — Cum ai aflat că și tu ai un șoarece de computer în computerul tău, mai exact o șoarecă?
Marisha a turnat ceaiul în cești, a pus pe masă o farfurie cu ruladă, s-a așezat lângă Vasya și a răspuns:
Iată ce s-a întâmplat. Tatăl meu, Sasha, merge foarte des în deplasări de lungă durată din cauza muncii. Și nu doar deplasări obișnuite, ci pentru unu, doi ani. Și eu cu mama am mers mereu cu el. Locuim mereu în orașe diferite, în apartamente diferite. Mama este artistă. Pentru ea nu contează unde să picteze. Dar și ea s-a obosit. A spus că rămâne în Sankt Petersburg. Acolo sunt multe expoziții. Iar tatăl m-a luat cu el. Și eu, din clasa întâi, am schimbat deja cinci școli! La început era mai ușor, dar apoi, când am crescut puțin, am început să mă cunosc cu copiii. În fiecare oraș — prietene, prieteni. Abia ne împrietenim, și iată că se mută din nou. Știi cât de greu este să te despărți de prieteni?
Vasya a încuviințat cu atenție și s-a uitat la Șoarece, nu cumva acela să-l reproșeze pentru gestul de ieri? Dar acela vorbea animat cu Furnica.
Am tăcut, — a continuat Marisha, — Nu am vrut să-l întristez pe tată, el mi-a cumpărat un computer, și eu prin internet corespondam cu toți prietenii. Dar în internet nu poți merge în drumeție cu prietenii, și nu-i poți invita la ziua ta de naștere! Deși am peste două sute de colegi în „Odnoklassniki
