Rezumatul părţii anterioare
Citiţi partea 1: Preistoria și culisele poveștii despre ţarul Saltan
Odată, Ţarul Mării s-a plictisit, iar Vrăjitoarea și unchiul Cernomor i-au propus să-și organizeze singur aniversarea de 999 de ani.
Ţarul s-a prins cu entuziasm de acest proces, a inventat multe întreceri și concursuri, iar câștigător a ieșit Dragonul Albastru. Pentru aceasta, Vrăjitoarea i-a dăruit o perlă neagră ― fermecată. Lucrul acesta trebuia să-l ajute pe dragon să crească.
Câștigătorul a plecat, sărbătoarea s-a încheiat, iar Ţarul Mării a început să desfacă darurile. Printre ele a descoperit un cufăr vechi, din care au apărut peștișori. Cu ajutorul unui elixir de creștere rapidă, s-au transformat în 32 de eroi și în Ţareviţa Lebădă.
Eroii au fost trimiși sub comanda lui Cernomor în garda regală, iar Ţareviţa Lebădă a fost iubită de Ţarul Mării ca o fiică.
Au trecut anii, iar Dragonul Albastru a apărut ― uriaș, de necrezut. A cerut-o de soţie pe Ţareviţa Lebădă. Ţarul, Cernomor și Vrăjitoarea s-au gândit ce să facă. Atunci Vrăjitoarea a hotărât să o învețe pe Ţareviţă să zboare pe cer și să umble pe pământ.
Metamorfozele Ţareviţei Lebădă
După sfat, Vrăjitoarea, Ţarul Mării și Cernomor au plecat cu țestoasele de mare spre palat. Acolo, Ţareviţa Lebădă se juca de-a prinselea cu eroii. Vrăjitoarea a chemat-o și i-a propus un alt joc: să devină pasăre sau om.
Ţareviţei i-a plăcut ideea, și toţi au pornit spre malul mării. Adulţii ― pe țestoase, iar Ţareviţa Lebădă ― pe propriile picioare, ca o sirenă. După ea s-au grăbit și toţi fraţii. Cum să-și lase singura soră? Au ajuns aproape de suprafaţa apei, iar Vrăjitoarea a spus:
Ieși, frumoaso, pe uscat și trage adânc aer curat în piept. Trebuie să devii pasăre! Zboară puţin deasupra mării. Apoi urcă cât mai sus și cade ca o piatră în apă!
Ţareviţa Lebădă s-a mirat, dar nu a spus nimic și a făcut întocmai cum i s-a spus. Așa s-a întâmplat: mai întâi s-a transformat într-o lebădă, a zburat deasupra mării, și-a întins aripile, apoi a căzut ca o piatră în apă și din nou a devenit sirenă.
Nici nu mai voiam să mă întorc! ― exclamă ea. ― Să zbori și să respiri aer este pur și simplu minunat!
Şi eu? ― se întristă Ţarul Mării. ― Cum o să fac fără tine, fiica mea?
Tată, nu am de gând să te părăsesc, aici e casa mea ― și fata l-a îmbrăţișat pe Ţarul Mării.
Eroii au început să-l roage pe Cernomor să le permită și lor să respire aer, dar Vrăjitoarea a interzis: mai bine mâine dimineaţă, acum nu e timp de asta.
Destul, ajunge cu pierderea timpului ― mormăi vrăjitoarea ― mai trebuie să verificăm cum devine Ţareviţa om.
Ţareviţă Lebădă, transformă-te în lebădă, apoi zboară la pământ, coboară în tufișuri, scuturăte și înviorează-te. Apoi intră din nou în mare ― sau vei deveni sirenă ori pasăre. Păcat că nu vom vedea ce se va întâmpla cu tine. Stai, am o farfurioară cu un măr fermecat! Aşteptaţi-mă aici, mă întorc imediat ― exclamă Vrăjitoarea și dispăru.
Și iată că Vrăjitoarea a reapărut pe țestoasa ei de mare, având în mâini obiecte fermecate.
Ţareviţă Lebădă, e timpul! ― strigă ea.
Lebăda a ieșit din apă, iar ceilalţi s-au aplecat asupra farfuriei. Au rămas încremeniţi și au privit cum se rostogolește mărul fermecat. Toate metamorfozele Ţareviţei se desfășurau sub ochii lor! Eroii înotau prin apropiere, se îmbulzeau, și ei doreau să vadă.
Iată că a zburat ca lebădă, a plutit puţin deasupra mării și s-a îndreptat spre țărm. A coborât în tufișuri, s-a scuturat, s-a înviorat și s-a transformat într-o fată de o frumuseţe nemaivăzută. A umblat puţin pe pământul-mamă. Peste tot se simţea în elementul ei: pe pământ, în aer, în adâncul mării. Dar era timpul să se întoarcă!
Bravo, fiica mea ― o lăudă Vrăjitoarea.
Ţareviţa și eroii au alergat care mai de care spre palat, iar Ţarul Mării, Cernomor și Vrăjitoarea au plecat din nou să se sfătuiască ― în casa vrăjitoarei.
Vrăjitoarea a pus asupra lor o vrajă: „nimeni nu vede, nimeni nu aude”, și toţi au început să se gândească cum să învingă Dragonul Albastru.
Sfatul din casa Vrăjitoarei
Într-un ţinut îndepărtat, nu departe de insula Buian, s-a născut prinţul Gvidon ― spuse Vrăjitoarea ― dar mătușile lui ― ţesătoarea, bucătăreasa și nașa Babariha ― vor să-l piardă. Nu doar pe copil, ci și pe mama lui. Mă tem că vor reuși. Eu nu pot să le stau în cale. Dar băiatul ne este de folos, el este singurul care poate salva Ţareviţa Lebădă.
Dar e mic! ― exclamară într-un glas Cernomor și Ţarul Mării.
Nu-i nicio problemă. Într-o singură noapte va crește, am elixirul de creștere pentru copii! Ați uitat, ori ce? ― răspunse Vrăjitoarea.
Vrăjitoarea le-a povestit tot ce plănuise pentru salvarea Ţareviţei Lebădă, a copilului și a mamei lui, Ţarina.
A trebuit din nou să cheme din satul de pe malul mării un Domovoi, adică un spirit al casei. Vrăjitoarea i-a dat un elixir: trebuia să-l îmbete discret pe ţarevici, după ce mesagerul se va întoarce de la ţarul Saltan, pentru ca în timpul nopţii, cât va pluti în butoi împreună cu mama lui, să crească.
S-a întors mesagerul de la ţarul Saltan cu veste bună, dar mătușile și nașa Babariha au schimbat scrisoarea bună cu una rea. Boierii au citit falsa veste și au mers în odaia Ţarinei: ce le păsa lor! I-au anunţat ei și fiului ei soarta cea rea ― să intre în butoi și în mare!
Iar Vrăjitoarea, Ţarul Mării și Cernomor priveau toate acestea prin farfuria cu mărul fermecat.
Cernomor, urcă pe țestoasa ta, cheamă eroii! Grăbiţi-vă spre malul mării, acum Ţarina și copilul vor fi puși în butoi și aruncaţi în mare. Voi trebuie să nu-i lăsaţi să se înece și să-i duceţi pe mâini până la insula Buian, astfel încât Ţarina să creadă că plutește pe mare!
Spus și făcut.
Eroii au scos butoiul pe insula Buian și au plecat neobservaţi.
Dragonul Albastru și Ţareviţa Lebădă
Între timp, Ţareviţa Lebădă, însoţită de Vrăjitoare, a ajuns la insula Buian. Dragonul Albastru o aștepta acolo ― uriaș, cu solzii strălucind. Când a zărit sirena, ochii i-au scăpărat ca focul. Vrăjitoarea i-a șoptit Ţareviţei Lebădă:
Trebuie să te transformi urgent în pasăre!
Sirena a sărit din apă, a tras aer în piept și a devenit o pasăre albă ca zăpada.
Dragonul Albastru s-a supărat că fusese păcălit, a făcut la fel și s-a transformat într-un uliu negru.
S-a aruncat asupra lebedei albe și când îi înfigea ghearele, când încerca să o lovească cu ciocul. Lebăda a coborât pe apă, iar uliul o tot chinuia.
Dar ţareviciul crescut ― un tânăr voinic ― a văzut ce se întâmplă și a alergat în ajutor.
Uliul s-a înecat în adâncul mării, iar peste trupul lui s-a repezit un cârd de peștișori cu trei rânduri de dinţi ― pe valuri au rămas doar penele negre care se legănau.
Iar perla neagră, legată de un lanţ de platină răsucit, s-a întors la Vrăjitoare. Nu va mai apărea în împărăţia mării răul vrăjitor, puternic și malefic.
Ţareviţa Lebădă
Ah, tată, prinţul mi-a plăcut foarte mult. M-a salvat! Ce să fac? Vreau să fiu lângă el!
Şi eu? Mi-ai promis că vei fi mereu lângă mine ― se întristă Ţarul Mării.
Din ochii Ţareviţei Lebădă au curs lacrimi, l-a îmbrăţișat pe tatăl ei, dar inima îi era sfâșiată: și pe pământ îi era bine, și în palatul Ţarului Mării la fel.
Sirena s-a dus la Vrăjitoare pentru sfat.
Nu te întrista, fiica mea, te voi ajuta cu Gvidon ― așa i-a pus numele Ţarina. Și cu tatăl tău te voi ajuta, nu te frământa.
I-am spus prinţului că nu el a salvat o lebădă, ci că a lăsat în viaţă o fată, și nici nu a băgat de seamă. Probabil crede că sunt o pasăre care vorbește ― spuse Ţareviţa Lebădă cu năduf în glas.
Nu te supăra, era încă un copil nu demult, nu are experienţă de viaţă ― spuse zâmbind Vrăjitoarea ― trebuie să-l învăţăm să prețuiască minunile.
Cum adică? ― se interesă Ţareviţa Lebădă.
Bizuie-te pe mine, te ajut eu! Trebuie să construim într-o noapte un oraș pe insulă.
Au chemat din nou Domovoiul ― să afle dacă există pe lângă insula Buian vreun oraș cu un conducător lacom și rău.
Nu e nevoie să umblăm departe ― răspunse cu amărăciune Domovoiul ― locuiesc în palatul chiar al Stăpânului ― ah, și rău mai e! Iar din lăcomie nici nu vrea să se însoare: cine știe, dacă vin copii, va trebui să-și împartă averea.
Dar vrei un alt stăpân? ― întrebă vicleană Vrăjitoarea. ― Pot să mut satul vostru pe insula Buian ― într-un palat nou, în case de piatră!
Cine ar refuza așa ceva! ― se bucură Domovoiul.
Spus și făcut.
Dimineaţa, Ţarina și fiul ei Gvidon s-au trezit, iar pe insula pustie se ridica un oraș nou ― o frumuseţe, și atât!
S-a trezit și Stăpânul cel rău și lacom: totul era la locul lui, dar oameni nu erau: liniște, doar vântul vuia. Nici bărbaţi, nici femei, nici copii! Nu se auzea nici lătrat de câine, nici mugetul vacilor. Toate lucrurile erau la locul lor, dar nici un suflet viu!
Vrăjitoarea s-a dus la Ţarul Mării ― să vorbească despre soarta Ţareviţei Lebădă.
Ţarul Mării nu știa ce înseamnă iubirea, mai ales cea pământeană. Nu putea înțelege de ce fiica lui adoptivă vrea să trăiască pe pământ. Dar nici nu voia ca ea să fie nefericită.
Au chemat-o pe Ţareviţa Lebădă. Întristată și palidă, ea îl iubea pe prinţul Gvidon din toată inima.
Fiica mea, vei veni să mă vizitezi dacă vei trăi pe pământ? ― întrebă Ţarul Mării cu glasul tremurând.
Sigur, tată! ― exclamă fata. ― În fiecare săptămână voi veni la palat.
Nu te voi împiedica ― spuse Ţarul Mării oftând și își șterse o lacrimă singuratică.
Lucrul fusese făcut, iar Vrăjitoarea s-a ocupat de mătușile prinţului Gvidon și de nașa Babariha.
Acestor femei neliniștite au început să le apară vise minunate. Mai întâi bucătăresei ― despre o veveriță cu nuci de aur. Altă dată ţesătoarei ― despre treizeci și trei de eroi cu solzi arzători ca jarul. Și apoi nașei Babariha, la momentul potrivit, i-a apărut în vis Ţareviţa Lebădă.
Așa că nu a dus lipsă de minuni.
Piraţii
De curând, lângă palatul Ţarului Mării s-a scufundat o corabie piratească cu echipaj. Piraţii îi plăcea să facă tărăboi și chiar și pe fundul mării se ocupau de asta. De câte ori au promis ţarului și lui Cernomor că se vor purta frumos, dar nu și-au putut ţine cuvântul.
A trebuit să le construiască o închisoare. Iar corabia de pe fundul mării a început să se acopere cu scoici. Peștii o preferau.
Vrăjitoarea a mers la închisoare, la pirați.
Dacă veţi îndeplini sarcina mea, Ţarul Mării vă va lăsa să ieșiţi pe uscat ― le spuse sever vrăjitoarea piraţilor adunaţi.
Și ce trebuie să facem? ― întrebă cu speranţă căpitanul.
De câteva ori trebuie să navigaţi cu corabia de la insula Buian până la capitala ţarului Saltan. Și să-i spuneţi ţarului ce vă voi spune eu. Dacă reușiţi, Ţarul Mării vă va lăsa pe uscat. Dar trebuie să renunţaţi la piraterie și să deveniţi o navă comercială. Dacă înșelaţi, prima furtună vă va trimite din nou la fund, și de data aceasta pentru totdeauna!
Piraţii nu s-au gândit mult și și-au dat acordul. Le era prea dor să se întoarcă pe corabia lor și să respire aer!
A început munca ― au pus corabia în ordine. Și Vrăjitoarea a ajutat cu magia ei.
Curând sau mai târziu, corabia a fost gata. Piraţii și-au pus caftane noi ― au devenit atât de arătoși, încât nu se puteau desprinde unul de altul cu privirea. Niciodată în viaţa lor nu fuseseră atât de bine tunși și îmbrăcaţi. Dar cel mai mult îi bucura corabia ― ca nouă!
Au plecat spre insula Buian, iar Vrăjitoarea i-a dat căpitanului o fiţuică cu ce și când să spună. Textul l-a învăţat pe de rost!
Metamorfozele lui Gvidon
Vrăjitoarea a pornit pe țestoasa ei de mare spre palat cu farfuria și mărul fermecat. Ţarul Mării, Cernomor, Ţareviţa Lebădă și cei treizeci și doi de eroi s-au adunat să vadă ce se întâmplă pe insula Buian.
Atunci au văzut cum oaspeţii ajung pe insula Buian. Ospătau și discutau în palat cu prinţul Gvidon.
Acum du-te spre insula Buian, prinţul va veni curând la mare. Dacă va dori să-și vadă tatăl ― transform-o în ţânţar, să zboare după corabie ― spuse Vrăjitoarea.
Cum să-l transform în ţânţar? Nu pot! ― se miră Ţareviţa Lebădă.
Tu doar stropește-l cu apă de mare, iar restul metamorfozelor le fac eu ― spuse râzând Vrăjitoarea.
Ţareviţa Lebădă a plecat, iar cu ea și eroii ― spre insulă.
Dar ţânţarul cum va traversa marea singur? ― întrebă deodată Cernomor. ― E slab, nu va putea parcurge drumul înapoi! Va pieri!
Vai, nu m-am gândit la asta ― exclamă Vrăjitoarea ― corabia piraţilor, când se va despărţi de țărm, se va întoarce iarăși la noi, pe fundul mării. Trebuie să inventăm ceva urgent! Până atunci să devină ţânţar!
Așa s-a și întâmplat. Cât timp ţânţarul călătorea pe corabie, Vrăjitoarea căuta în cartea înţeleptă și veche Iaigam soluţia unei probleme grele. Și a găsit-o!
De la bunica ei, vrăjitoarea moștenise multe lucruri, unele foarte ciudate și chiar nu se înţelegea pentru ce erau. În cartea Iaigam, la pagina 1.099, era desenată o cutiuţă micuţă: două palme strânse strâns, cruce, pe dosul ei niște aripioare mici, iar sub ea o vrajă în limba veche. Vrăjitoarea își amintea de această cutie de argint și nu putea înţelege pentru ce îi trebuiau aripioarele.
Se dovedi că cutia putea zbura și transporta instantaneu obiecte mici pe orice distanţă. Trebuia doar să spui în cutia deschisă sarcina și vraja.
În camera specială a obiectelor fermecate, Vrăjitoarea a găsit această cutie zburătoare și i-a dat sarcina să transporte ţânţarul pe insula Buian. Iar Gvidon nici nu apucă să înţeleagă ceva. După ce a înţepat-o pe mătușă în ochi, a rămas o clipă în întuneric și ― imediat, pe insula lui.
Acolo îl aștepta Ţareviţa Lebădă. De trei ori a zburat prinţul între ţarul Saltan și orașul său. De trei ori a călătorit cu foștii pirați pe corabia lor. De fiecare dată piraţii s-au îmbrăcat în haine diferite și, la porunca Vrăjitoarei, și-au schimbat mărimea și culoarea bărbii, așa că arătau de fiecare dată altfel.
Nici ţarul Saltan, nici prinţul Gvidon nu bănuiau că erau aceiași oameni.
Ţarul Mării i-a lăsat pe pirați să iasă pe uscat ― și-au îndeplinit cinstit sarcina. Și-au lăsat și piraterie ― cine ar vrea să putrezească în apă, pe fundul mării, când poate respira aer din plin și, pe deasupra, poate câștiga bani cinstiţi din comerţ!
Curând sau mai târziu, totul s-a aranjat.
Ţarul Mării s-a împăcat cu gândul că fiica lui adoptivă a crescut și că și-a găsit soarta pe pământ.
Iar Ţareviţa Lebădă, cum promisese, îl vizita în fiecare săptămână pe tatăl ei, pe Vrăjitoare, pe frați și pe Cernomor. Deși își vedea fraţii și unchiul în fiecare zi lângă zidurile orașului ei, nu putea nici să stea de vorbă cu ei, nici să se joace pe îndelete. Dar nu era ca la palatul Ţarului Mării!
Aici se termină povestea, iar cine a citit ― acela e un voinic!