Primăvara a venit! Primăvara a venit! ― cărăcăia tare o Cioară tânără, zburând prin pădure.
Ai văzut-o tu? Este frumoasă? ― întrebă o Ciocănitor tânăr.
Nu, nu am văzut-o. Am auzit doar cum vrăbiile în parcul din oraș se scăldau într-o băltoacă și cântau vesel.
Mă întreb cum arată PRIMĂVARA? ― se-nsuflețeie Gaia. ― Cine a văzut-o?
Prostă ești, Gaio! Tu ai văzut-o, și eu am văzut-o, ― mormăi mătușa Bufniță, ieșind din gol-ul unui stejar vechi. ― Și voi toți o vedeți deja.
Unde este? ― întrebară în cor Ciocănitorul și Gaia, ședând pe o creangă de tei.
Iată-o!
Unde? ― și-au întors capetele păsările.
Uite, privește! Zăpezile au devenit gri, zăpada se topește și curge în pâraie prin poienile pădurii. Pe un mic deal, din sub zăpadă, răsar iarba verde și primele flori ― ghioceii. Soarele strălucește mai puternic și încălzește pământul. Au dispărut gerurile, nu mai sunt ninsori și vânturi îngheţate. În curând, păsările se vor întoarce din țările calde în pădurile noastre. Copacii vor avea muguri umflați și vor apărea mici frunzuțe verzi. Toate acestea sunt primăvara! ― explica bătrâna Bufniță.
Dar sunt păduri unde nu este iarnă, zăpadă și ger? ― întrebă Ciocănitorul tânăr.
Da, sunt păduri așa! Departe-departe la sud, unde este mereu cald și strălucește soarele, ― răspunse Bufnița înțeleaptă. ― Acolo sunt multe păsări care se tem de frig. La sud hibernează, iar primăvara se întorc acasă. Și așa în fiecare an.
Și le place să zboare înainte și înapoi? Asta trebuie să fie foarte departe? ― întrebă Bufnița o altă Cioară ― prietena celei care răspândea veștile primăverii.
Dacă nu vor zbura, vor îngheța de frig și foame. În curând se vor întoarce Ciorile, Sturzi, Ciocârlanele, Rândunelele. Încă puțin, și vom auzi cântecul de dimineață al Ciocârlanei. Acum ați înțeles ce este Primăvara? ― întrebă mătușa Bufniță.
Da! ― răcneau păsările în cor.
Primăvara! Primăvara a venit! ― se răspândea prin pădure o veselă ciripit.
