Dragi mei copii! Probabil că v-ați mirat puțin de ciudatul nume ― „Pădurea Dulce”? Răspunsul se ascunde chiar în titlu. În această pădure, lângă copacii obișnuiți, cresc mesteceni de zahăr cu frunze de magiun, flori în care în loc de polen se găsește dulceață, copaci cu covrigi și nu ai ajunge să enumeri tot. Și locuitorii acestei păduri sunt neobișnuiți: știu să vorbească, să inventeze și, desigur, să se împrietenească. Dar, prieteni, hai să ne cunoaștem mai bine. Așadar, bun venit în Pădurea Dulce!
Deși Pădurea Dulce era neobișnuită și în ea creșteau dulciuri, anotimpurile se succedau acolo una după alta ― exact ca în pădurea obișnuită.
Ursulețul Grăbilă, unul dintre locuitorii Pădurii Dulci, își dorea din toată inima să vadă iarna, să întâmpine Anul Nou și să primească un cadou de la Moș Gerilă. Dar cum? Doar că în fiecare an, în această perioadă, toată familia lui dormea adânc.
Știi cât vreau să văd iarna și să dansez în cerc ― oftă Grăbilă, plângându-se ―, să primesc un cadou de la Moș Gerilă...
Și ce te împiedică să întâmpini Anul Nou cu noi? ― se interesă cel mai bun prieten al său, veveriţul Sprinten.
Dar eu dorm iarna, Sprinten! Nu mai râde! ― aproape plângând, se apără ursulețul.
Nu râd deloc. Îți punem un ceas deșteptător și sărbătorim Anul Nou împreună!
Chiar așa?
Chiar așa. Mai bine învață o poezie. Du-te la sora mea, are o carte întreagă cu poezii de Anul Nou ― îi spuse vesel Sprinten ―, o vei recita lui Moș Gerilă la brad.
Grăbilă era atât de fericit și de bucuros, încât a învățat nu mai puțin de trei poezii și în fiecare dimineață le recita mamei și tatălui său.
Vara a trecut, toamna a alergat ca o veveriță roșcată, iar iarna a sosit ca un leopard al zăpezii, pe labe moi.
Ceasul deșteptător l-a trezit, într-adevăr, pe ursulețul Grăbilă, dar Sprinten, în loc să-l pună pentru seară, l-a programat pentru dimineață.
Și unde e Moș Gerilă, bradul, dansul în cerc, cadourile? ― ursulețul privea uimit zăpada. ― Cadourile sunt sub perinile astea albe?
Nu, prostuțule, ― râse Sprinten ―, acum e dimineață, toate acestea vor fi seara. Și ce vezi în jur nu sunt perne, ci zăpadă.
Zăpadă?
Da, zăpadă! Hai să ne jucăm!
Și cu ce te poți juca iarna? ― se miră foarte tare Grăbilă.
Cum adică? ― se miră și mai tare Sprinten. ― Iarna e atât de distractiv, știi! Hai mai întâi la deal, să ne dăm cu sania!
Toată dimineața prietenii s-au dat cu sania, au intrat acasă doar ca să mănânce, apoi iarăși afară. Și acolo au jucat „bătălia cu bulgări”, au patinat și au schiat! Prietenii au mai făcut și câțiva oameni de zăpadă. Până la Anul Nou mai rămăsese doar câteva ore.
Foarte curând, ― zâmbi Grăbilă, ― foarte curând.
S-a așezat pe un scăunel să se odihnească, dar nici nu și-a dat seama când a adormit dulce, și nici prietenii, nici ceasul deșteptător nu l-au mai putut trezi.
La brad, animăluțele pe rând recitau poezii pentru Moș Gerilă.
Dar unde e Grăbilă? Eu l-am văzut în globul meu de cristal cât de tare își dorea să ajungă la brad, ― spuse vesel Moș Gerilă ―, a învățat poezii.
Moș Gerilă, își dorea foarte mult asta, chiar a învățat trei poezii, dar s-a trezit devreme și apoi a stat toată ziua la joacă și a obosit atât de tare încât a adormit, ― oftă Sprinten.
Nu te supăra, Sprinten, ― zâmbi Moș Gerilă, ― iată un cadou pentru prietenul tău. Se va trezi vara și alături de el va fi visul lui de iarnă. Sunt mândru de el!
Da, dragi mei copii: dacă crezi în ceva, atunci minunile chiar se întâmplă, mai ales în cea mai fermecată sărbătoare ― Anul Nou! Credeți, dragii mei, și visați!
