Într-o pădure trăia un mic ursuleţ 🐻. Îi plăcea foarte mult să se plimbe afară, să alerge după fluturi, să asculte cântecul păsărilor, să se-ntindă în iarba moale. Dar mai mult decât orice, îi plăcea să se joace cu prietenul său — iepuraşul 🐰.
Într-o zi, când ursuleţul şi iepuraşul se plimbau prin pădure, iepuraşul a spus:
Ursuleţule, te invit mâine dimineaţă la ziua mea de naştere! Vom fi veseli, ne vom juca şi vom mânca lucruri gustoase!
Ursuleţul s-a bucurat foarte mult. Îi plăceau foarte mult dulciurile şi veselia. Când iepuraşul s-a dus acasă, ursuleţul s-a gândit: „Ce cadou să-i dau prietenului meu? Poate un cap mare de varză! Dar iepuraşul are o cămară plină de varză... Poate o morcov mare şi dulce! Dar iepuraşul are şi mulţi morcovi...".
Ursuleţul s-a întristat. A plâns. Şi atunci a văzut că se află pe o poiană pe care a ajuns fără să-şi dea seama. Iar poiana era foarte, foarte frumoasă. Peste tot cresceau flori galbene, roşii, albastre, portocalii.
Deasupra florilor, ca într-un dans, zburau fluturi, zumzăiau albinele, iar pe crengile copacilor care creşteau lângă poiană, păsările cântau cântecele lor sonore.
Ursuleţul s-a uitat la flori şi a venit cu ideea ce să-i dea prietenului: „Îi voi da cel mai frumos buchet de flori din lume! 🌸"
Şi a început să culeagă floricele. După ce a adunat un buchet imens, ursuleţul a alergat acasă, a pus florile pe masă şi s-a culcat, gândindu-se cum se va bucura iepuraşul mâine.
A venit dimineaţa. Ursuleţul s-a trezit, s-a spălat şi a apucat buchetul pentru a merge la ziua de naştere. Şi atunci a văzut că florile sale proaspete, mirositoare şi frumoase s-au ofilit, transformându-se în nişte cârpe.
„Dar de ce?
