Clopoțelul pe nume Clopa trăiește într-un mare magazin numit "Surprizele Veseliei". Cum a ajuns acolo, nu-și amintește, știe doar că a fost adus într-o cutie de lemn plină de alți clopoței colorați ca ea.
Vecinele Cloapei povesteau că au văzut prin mici crăpături în cutie cum pluteau pe mare și se deplasau în platforma unui camion. Asta e tot ce știe Clopa. Îi place foarte mult să trăiască în magazin — aici locuiesc și alte lucruri festive.
Cei mai importanți din magazin sunt artificiile. Sunt foarte frumoase, dar în același timp și periculoase. Nu le poți cumpăra ușor și sunt foarte scumpe. Și artificiile trăiesc întotdeauna în cutii colorate și viu pictate, câte mai multe într-una! Lor nu le e niciodată plictis.
Cei mai veseli din magazin sunt bețele cu foc bengalez. Sunt diferite, în formă de stea sau inimă, și uneori chiar în formă de brad. Aceste bețe incendiare nu dau pace nimănui. Râd mereu și șoapte între ele, aprinzând-se una pe alta.
Dar Clopa nu-i place de petarde. Nu se înțelege cu ele. Sunt rele și perfide. Mereu încearcă să sperie pe cineva pe ascuns sau să-l prindă de degete. Cu ele trebuie să fii mereu atent, altfel riști să calci pe una din greșeală! Petardele explodează mereu neașteptat și zgomotos, și se cumpără foarte des.
Clopa trăiește în "Surprizele Veseliei" de mai mulți ani, și prin ea au trecut multe cutii festive. Când aduc lucruri noi, Clopa întotdeauna le face cu plăcere o vizită ghidată. Dar iată nenorocul — nimeni nu vrea să o cumpere.
Noaptea, când stelele se aprind pe cer, Clopa visează că într-o zi sau alta va fi în centrul atenției la o petrecere foarte importantă. Vrea atât de mult să se-ntindă cu un zgomot puternic și să-și risipească scânteiurile strălucitoare în toate direcțiile, pentru a aduce bucurie oamenilor.
Dar anii trec și Clopa rămâne să se-ngroșeze de praf pe raft. Și a hotărât că e vremea să se duce ea însăși la o petrecere. Într-o zi, cu o zi înainte de Anul Nou, a intrat în magazin o fetiță cu mama și tata. Au ales artificii pentru mult timp, au luat și bețe cu foc bengalez, dar clopoței nu au luat.
Clopa a așteptat ca fetița să treacă pe lângă raftul ei și a sărit direct în mâinile ei. Fetița a examinat cu atenție clopoțelul mare și frumos și a alergat la mama și tata ca să-l cumpere. Aceștia au fost de acord și Clopa, în sfârșit, a ieșit din magazin. Pe tot drumul spre casă și-a imaginat cum va străluci la petrecere. Era mândră de ea pentru că a venit cu un plan atât de abil.
Când a sosit seara și toți oaspeții s-au adunat la masa de Anul Nou, Clopa observa cu atenție tot ceea ce o înconjura. Primii au fost aprinși bețele cu foc bengalez. Clopa le-a făcut cu ochiul cunoscutelor sale, știa că și ele așteptau această petrecere nu mai puțin decât ea.
A venit momentul să se deschidă cadourile, oaspeții s-au-ngrămădit, scoțând din sub brad cutii frumos ambalate. Și dintr-o dată, fetița a spus: "Hai să deschidem clopoțelul!". Toți au fost de acord și tatăl a preluat această sarcină importantă.
Clopa și-a ținut răsuflarea.
Unu — o iau în mâini.
Doi — fac o dorință.
Trei — tatăl trage din clopoțel,
și toți sunt acoperiți cu scântei strălucitoare.
Clopa râde, zburând prin apartament. Se așează pe televizor, se strecoară sub covor și se-ntinde pe bradul de Anul Nou. Asta da petrecere!
Merita să aștepte atât de mult pentru asta!
