O dată, seara, Petru s-a culcat să doarmă, dar nu a putut adormi. Se gândea la secretul lui. Lucrul era că una dintre jucăriile lui Petru se-nvia în fiecare noapte. Și Petru a aflat asta în felul următor:
Cândva, pentru ziua lui de naștere, i s-a dăruit lui Petru un Clovn. L-a iubit imediat și a jucat mult cu el. Apoi i-au început să-i dea alte jucării și a început să se joace cu ele. Clovnul era scos din cutie din ce în ce mai rar de Petru, și apoi a dispărut cu totul undeva pe fund. Petru l-a uitat deja, dar ieri l-a văzut stând chiar pe pat!
La început, Petru s-a mirat cine ar fi putut scoate Clovnul de pe fund, poate mama? Petru a luat Clovnul și l-a dus înapoi, în cutia mare cu jucării. Și atunci Petru a hotărât că noaptea cu siguranță nu va dormi, ci va păzi când va veni Clovnul la el.
Petru, ca să nu adoarmă, a început să se uite la cutie. Nu a trebuit să aștepte mult. Curând s-a auzit un șoapă, și din cutia cu jucării a ieșit Clovnul. Petru se uita cu ochi uimiți la vechea lui jucărie, care se-ntorpedia ușor pe pat și se-ntinse lângă Petru.
Cine ești tu? – a întrebat Petru.
Cum adică cine? – s-a revoltat Clovnul. – Sunt Clovnul tău!
Eu nu știam că jucăriile sunt vii, – a spus Petru ușor.
Toate sunt vii, toate până la una! – a continuat Clovnul. – Ascultă o poveste despre jucării. Cândva, copiii din orașul nostru se jucau cu ceea ce găseau ei înșiși. Pietricele, bețe și frunze erau singurele jucării pe care le aveau. În oraș locuia un maestru, el era un vrăjitor. Și voia să-i dăruiască copiilor jucării. A stat mult în atelierul lui și a făcut o mie de jucării diferite. Dar toate s-au dovedit a fi vii. Uneori vorbeau atât de tare, râdeau și se certau, încât vrăjitorului i se dureau urechile. Într-una din aceste zile, vrăjitorul s-a mâniat și le-a poruncit să tacă pentru totdeauna. Și ca să nu fugă, vrăjitorul le-a interzis să alerge și să sară. Și jucăriile au devenit așa – tăcute și nemișcate. Vrăjitorul le-a distribuit copiilor orașului nostru, și copiii au devenit pur și simplu fericiți.
Ei bine, Petru, ți-a plăcut povestea mea? – a întrebat Clovnul.
Da.
Și acum trebuie să dormim și eu și tu, Petru. Mâine ți voi spune o poveste nouă.
Și Clovnul s-a târât înapoi în cutia lui. Iar Petru s-a acoperit cu plapuma, se gândea la povestea nouă și la faptul că i-a norocit că acum are un adevărat prieten magic.
