A sosit iarna mult așteptată. A căzut prima zăpadă pufoasă. Copacii s-au îmbrăcat în haine albe. Pe stradă a devenit magic frumos. Toți s-au bucurat de zăpada proaspătă, mai ales copiii.
Mami, — a spus băiatul Andrei, — uită-te cât de frumos este afară! Mergem să ne jucăm cu bulgări de zăpadă?
Mama a fost de acord. S-au îmbrăcat cald, au luat săniile și au ieșit pe stradă.
În curte se jucau mulți copii. Unii se dădeau cu săniile, alții făceau oameni de zăpadă, iar alții construiau o cetate. Toți râdeau și se distrau. Părea că lumea era iluminată de bucurie și fericire!
Andrei! Andrei! Vino repede la noi! — l-au strigat copiii.
Andrei a alergat la prieteni. Împreună au făcut un om de zăpadă mare. Nasul l-au făcut din morcov, ochii din conuri de brad, i-au desenat un zâmbet. Omul de zăpadă a ieșit minunat – ca viu. Copiilor li s-a părut chiar că le-a făcut cu ochiul. Din cauza asta, starea de spirit a tuturor a devenit și mai bună. Căci asemenea miracole se întâmplă doar în povești… Poate că aceasta era o adevărată poveste?..
Seara copiii s-au dus acasă. Și atunci s-a întâmplat un miracol. De sub bradul care creștea în curte, a apărut un gnomuleț într-o haină roșie și o pălărie roșie. În mâini ținea un caiet mic. Cu pași mici și stângaci s-a apropiat de omul de zăpadă și a zâmbit.
Salut, Omule de Zăpadă! Eu sunt asistentul Moșului. Am venit din orașul Veliki Ustiug. Aceasta este patria vrăjitorului nostru de iarnă! Spune-mi, te rog, cum s-au purtat copiii care te-au făcut? Au fost răi cu cineva sau au fost buni și politicoși?
Salut, Gnomule! – a răspuns Omul de Zăpadă. – Copiii din această curte sunt foarte buni. S-au bucurat atât de mult de prima zăpadă! Și ce jocuri interesante au jucat! Nimeni nu s-a certat! Toți au fost fericiți! Nu m-am putut abține și le-am făcut cu ochiul...
Vai! Omule de Zăpadă! Asta nu se poate! Copiii nu trebuie să știe că existăm!
Gnomule, îmi pare rău, dar nu am putut rezista zâmbetelor copiilor, – a răspuns trist Omul de Zăpadă.
Nu-i nimic, — l-a liniștit Gnomul. — Sunt foarte fericit că copiii de aici sunt buni și ascultători. Voi scrie în caietul magic numele acestor băieți și fete. Voi da lista Moșului. Și când va veni Anul Nou, iar pe brazi se vor aprinde luminile colorate, fiecare copil va primi în dar ceea ce dorește cel mai mult!
Cât de grozav este să primești cadouri! — s-a bucurat Omul de Zăpadă.
A sosit mult așteptatul sărbătoare – Anul Nou. În fiecare casă plutea miros de brad, mandarine, mâncare gustoasă. Peste tot era veselie! Familia lui Andrei era și ea în așteptare festivă.
Împreună cu mama, băiatul a împodobit bradul. Și sub brad a pus un plic cu o scrisoare pentru Moș Crăciun. Andrei visa la o mașinuță cu telecomandă și spera că dorința lui se va împlini sigur. S-a purtat bine tot anul: a ajutat părinții, nu a rănit animalele și chiar a încercat să nu se certe cu alți copii din curte. Căci știa că Moșul și asistenții lui văd totul.
Dimineața de 1 ianuarie, Andrei, înainte de a se trezi bine, a alergat la brad. Și – o, miracol! Într-o cutie mare și frumoasă îl aștepta mașinuța! Băiatul a plâns de bucurie: visul s-a împlinit!
Andrei a înțeles că dorințele se împlinesc, cel mai important este să mergi spre ele: să faci doar fapte bune, să fii o persoană bună și să crezi sincer în miracole.
Nu vă temeți să visați! Cu cât visul este mai strălucitor, cu atât este mai aproape de a se realiza!
