Ziua se apropia de sfârşit și ca întotdeauna au urmat procedurile cu apă, o poveste de noapte bună și un somn dulce. Dar din ceva motiv, fetiţa Evamfie nu putea deloc să adoarmă. Se răsucea dintr-o parte pe alta și aştepta acel somn care întârzia.
Atunci un vânt ușor a pătruns prin fereastra, a mișcat perdeaua și ușa s-a deschis ușor. S-a arătat nasul negru al lui Todic, câinele care păzea cu grijă somnul Evamfiei.
Ești tu?! Și eu deja voiam să mă sperii.
Spuse Evamfie. Abia voia să-și aranjeze perna și să se culce mai confortabil, când a observat o rază luminoasă de lună care se strecura prin fanta perdelei, parcă zâmbea și o invita să urce, să viziteze luna. Asta ar fi fost pur și simplu minunat, gândi fetiţa.
Todic și-a pus botul pe pat și a spus:
Urcă!
Evamfiei i-a devenit chiar foarte curios. Deși am doar patru ani, nu mă sperii. Evamfie s-a urcat pe spatele câinelui și… o minune, iată că deja se grăbesc în sus, vântul îi desfă codițele, lumina lunii o forțează să se strâmbe la ochi.
Ce frumos!
Abia spusese Evamfie, când o lumină strălucitoare a lunii a iluminat niște nori mari, iar pe ei erau mulți oameni mici interesanți, luminoși, și încă cu aripioară.
«Cine poate fi asta?» — a fulguerat în mintea fetiţei. Ca răspuns la întrebarea tăcută, a auzit voci subțiri:
Te salutăm, mică Evamfie! Noi suntem zânele lunii minuscule. Vrei să fii prieteni cu noi?
O zână minusculă s-a apropiat zburând de Evamfie și a suflat o peniță din palma ei.
Prinde-o, dacă vrei să ne vezi, suflă în peniță de trei ori.
Spuse zâna mică.
Oh, asta e un vis, desigur că e un vis!
Spuse Evamfie. Atunci Todic a lătrat și Evamfie și-a deschis ochii. Ea zăcea în patul ei, iar lângă ea Todic mișca coada.
Da, asta e un vis magic!
Spuse fetiţa și a aruncat plapuma, pentru a se ridica din pat, și a observat pe pernă o peniță, exact ca în vis.
Ce e asta?
Spuse Evamfie surprinsă.
Asta e pur și simplu un miracol!
Exclamă fetiţa.
Acum voi crede în miracole, nu degeaba i-am spus mamei că magia trăiește lângă noi. Iar peniţa e dovada.
S-a aruncat jos, și-a pus papucii pe picioare, și plină de bucurie a alergat să-i spună mamei.
Evamfie înțelegea că în fața ei o așteptau aventuri mari, interesante și captivante.
