Într-un mic orășel, unde trăiau doar mașini, a apărut o nouă locuitoare, o nouă mașinuță roșie. Ea atragea privirile celorlalte mașini, toți voiau să se împrietenească cu ea, dar mașinuța roșie era teribil de mândră, nu doar că nu voia să se împrietenească, nici măcar nu voia să salute!
Bună dimineața! Astazi e o zi minunată, nu-i așa? — o saluta un mic și vechi camion, care de mult avea nevoie de o nouă vopsire, dar frumoasa mașinuță nici măcar nu i-a aruncat o privire.
Celorlalte mașini le displăcea foarte mult comportamentul vecinei lor noi, cum trecea pe lângă ele, prefăcând că pur și simplu nu le observase, și foarte curând au început să se poarte la fel cu ea.
Într-o dimineață de vară, mașinuța roșie a ieșit pe drum în afara orașului — pentru o plimbare. Se bucura de soarele cald, când deodată s-a auzit un pocnet. I-a crăpat o anvelopă, iar mașinuța în grabă a uitat roata de rezervă acasă!
Ei bine, nu-i nimic grav, — a început să se liniștească. — Sigur, cineva din vecini va veni și mă va ajuta!
Într-adevăr, plimbările matinale pe acest drum plăceau multor mașini din oraș, și foarte curând mașinuța roșie și-a văzut vecina din garajul vecin, dar aceasta a trecut pe lângă ea, fără măcar să se oprească.
Poate nu m-a observat?, — a gândit mașinuța roșie, dar și alte mașini cunoscute și necunoscute se grăbeau pe ale lor, nimeni nu i-a acordat atenție.
Mașinuța roșie, uitând de mândria ei, a claxonat, dar era ca și cum ar fi fost invizibilă, nimeni nu o vedea.
Ce se întâmplă?, — se gândea ea.
Pot să vă ajut? — a auzit deodată mașinuța. Era vechiul camion.
Da, desigur, mi-a crăpat o anvelopă!
Am niște anvelope de rezervă, le duceam unui prieten la magazin, dar cred că nu se va supăra dacă îi aduc puțin mai puține decât de obicei — vorbea vesel camionul.
Vă mulțumesc foarte mult. Mașinile din acest orășel sunt foarte nepoliticoase, nici măcar nu se opresc, e groaznic!
— Dar poate nu sunt ele nepoliticoase? — a spus serios camionul.
Ce vreți să spuneți?
Pur și simplu s-au purtat cu tine cum te-ai purtat tu cu ele!
Dacă mașinuța roșie ar fi putut să se înroșească și mai mult, ar fi făcut-o, dar era deja roșie! Așa că a întrebat ușor:
Dar de ce m-ați ajutat? Nici eu nu m-am purtat prea bine cu voi.
Pentru că eu sunt eu! — a răspuns vesel camionul, — Trebuie să te porți cu ceilalți cum ai vrea să se poarte ei cu tine!
Mașinuța roșie s-a gândit, și restul zilei nu a ieșit din garaj.
Dar a doua zi era deja o altă mașinuță.
Se saluta cu toți, era bună cu toți, și foarte curând avea mulți-mulți prieteni, dar cel mai iubit prieten al ei era vechiul camion!
