Afară strălucea o dimineață senină și însorită, iar Kiko sălta prin poiană încoace și încolo, sărind și jucându-se. Kiko era un mânz și avea atâta energie, încât părea că ar putea sări toată ziua.
Deodată, mama iapă a chemat-o:
Kiko, scumpa mea, vino să-ți piepteni coama. Nu ne-am pieptănat încă azi!
„Iar să mă pieptăn”, se gândi Kiko supărată. Ea știa să se spele în iaz, îi plăcea să-și curețe dinții și putea chiar să-și pună singură potcoavele, dar a te pieptăna este plictisitor, neplăcut și uneori dureros.
Mamă, spuse Kiko.
Da, scumpa mea, răspunse mama.
Mamă, dacă nu mă pieptăn, voi fi frumoasă?
Desigur că vei fi, ești mereu frumoasă!
Și atunci de ce să mă pieptăn? Este neplăcut și uneori dureros. Și e și plictisitor!
Dacă nu te vei pieptăna, vei fi în continuare frumoasă, dar neîngrijită. Și, pe deasupra, a te pieptăna este bun pentru păr.
Dar ce înseamnă „neîngrijită”?
Înseamnă neglijentă, răspunse mama.
Kiko oftă și se postă în fața mamei, iar aceasta a început să-i pieptene coama.
Când treaba a fost gata, Kiko a galopat cât o țineau picioarele spre prietenii ei. Primul pe care l-a întâlnit a fost păunul Babun.
Salut, păunule Babun!
Salut, mânzule Kiko!
Babun, tu ești un păun frumos?
Desigur că sunt frumos, ce, nu vezi?
Și de ce ai nevoie de o coadă atât de stufoasă?
Când o desfac, devin și mai frumos! ― a răspuns Babun.
„Deci, când îmi pieptăn coama, și eu devin și mai frumoasă”, se gândi Kiko și porni mai departe.
Apoi a întâlnit-o pe pisica Feona. Ea stătea sub un copac, își linsese laba și și-o trecea peste cap.
Feona, ce faci, te piepteni? ― întrebă Kiko.
Da, miau, răspunse Feona.
Și de ce faci asta?
Așa am grijă de mine și scap de purici, care s-ar putea instala în blana mea.
„Deci și eu scap de purici când mama mă pieptănă”, se gândi Kiko.
Seara, când Kiko adormea, se gândea la ce i se întâmplase.
A doua zi, când a sosit momentul pieptănatului, Kiko a întrebat-o pe mama:
Mamă, dacă nu mă voi pieptăna, voi fi neîngrijită, nu la fel de frumoasă și îmi vor apărea purici?
Ei bine, într-o singură zi nu apar purici, răspunse mama.
Deci, dacă nu mă pieptăn o zi, nu se va întâmpla nimic grav?
Da, răspunse mama, într-o singură zi nu se întâmplă nimic grav.
Kiko a zâmbit și a întrebat:
Mamiii. Și se poate ca ziua aceasta să fie chiar azi? Se poate să nu mă pieptăn azi?
Mama s-a gândit puțin și a spus:
Bine, Kiko, azi poți să nu te piepteni.
Ura! ― a strigat Kiko și a galopat spre poiana ei preferată.
Dar mâine trebuie neapărat să te piepteni! ― i-a strigat mama din urmă.
Neapărat! ― a repetat Kiko de departe.
Și a galopat pe poiana ei preferată cu coama puțin încurcată, pe care o flutura vântul, și era, deși puțin neîngrijită, la fel de frumoasă.
