Afost odată ca niciodată un băiat pe nume Mihai. Era bun și săritor și iubea foarte mult animalele.
Într-o zi, Mihai se plimba prin parc și a văzut un câine. Stătea întins pe pământ și scheuna de durere. Băiatul s-a apropiat și a înțeles că un picior al lui era rupt.
S-a speriat tare și a hotărât să-l ajute pe bietul animal: a făcut o atelă dintr-un băț și o pungă, i-a fixat laba, apoi l-a luat în brațe și l-a dus acasă.
Mama lui Mihai era medic veterinar. Mihai i-a cerut să ajute câinele.
Piciorul este rupt, ― a confirmat ea și a început să explice cum trebuie tratat animalul.
Lui Mihai îi plăcuse foarte mult câinele și a convins-o pe mama lui să-l țină la ei. Noul locatar a fost numit Zana.
Zanei i s-a pus ghips și a fost hrănită. Iar când a adormit, mama i-a explicat lui Mihai cum să aibă grijă de ea și ce exerciții să facă, pentru ca Zana să se recupereze mai repede.
Mama urmărea starea câinelui și îi verifica laba în fiecare săptămână. Totul mergea bine. Mihai exersa regulat cu Zana, iar câinele s-a făcut bine curând.
Băiatul era foarte fericit când mama i-a scos ghipsul Zanei. El se plimba cu ea în fiecare zi, o peria și se juca cu ea. Mihai o îndrăgise pe Zana, iar ea îl iubea pe noul ei stăpân.
Mihai a început să o învețe comenzi. La început simple: «Șezi», «Culcat». Apoi și mai complicate: «Adu», «Vorbește» și «Atac». Câinele prindea totul repede. Îi era recunoscător băiatului pentru grijă și se străduia să facă tot ce-i spunea.
Curând, Mihai a învățat-o trucuri: «Dă laba», «Rotește-te» și «Sări». Pentru fiecare truc reușit, o răsfăța cu gustări.
Zana era deșteaptă și a putut învăța chiar și tehnici de salvare. De exemplu, a învățat repede să caute oameni după miros. Putea căuta persoane pierdute în pădure și putea da semnale de ajutor. Și, pe deasupra, câinele înota foarte bine și putea salva oameni din apă.
Într-o zi, Mihai și Zana se plimbau prin parc. Deodată, au auzit strigăte dinspre râu. Au alergat într-acolo și au văzut că un băiat căzuse în apă și nu reușea să iasă. Mihai i-a poruncit Zanei să aducă un frânghie. De multe ori o luau cu ei la antrenamente.
Câinele a adus repede frânghia până la mal, iar Mihai a reușit să scoată băiatul din apă. Băiatul a fost foarte recunoscător că Mihai și Zana i-au salvat viața.
De atunci, Mihai și câinele lui au devenit salvatori în parc. Ajutau oamenii aflați în primejdie și salvau animalele care suferau. Mergeau și la spitale și la casele de bătrâni, ca să le ridice moralul celor singuri.
Mihai și Zana au devenit adevărate celebrități în orășelul lor. Oamenii îi recunoșteau pe stradă. Băiatul era recunoscător câinelui său că i-a devenit o prietenă credincioasă, iar împreună aduceau folos oamenilor.
Ce bine că odată Mihai nu a trecut pe lângă un animal care avea nevoie de ajutor. A găsit un prieten și știa sigur că Zana va fi mereu alături și îl va ajuta în orice situație. Iar împreună vor putea sprijini pe cei cărora le va fi cel mai necesar!