Pe un munte foarte, foarte înalt, într-un Castel vechi și părăsit, trăia un Dragon mare și roșu pe nume Hurțurșur. Avea o mie de ani! Jumătate din viața lui o petrecuse în acest Castel, fără să facă niciodată curățenie. Și într-o zi și-a dat seama că peste tot era atâta pânză de păianjen și un strat atât de gros de praf, încât strănuta mereu. Iar de la strănuturile lui puternice, pereții se zguduiau și începeau să se prăbușească.
Pentru ca toată casa lui să nu se dărâme complet, Hurțurșur a hotărât să găsească cea mai frumoasă prințesă. Pentru că ele trăiesc întotdeauna în palatele cele mai îngrijite. Așa că, atunci când va avea una, toată casa lui se va transforma imediat!
Dragonul a ieșit pe acoperiș, și-a întins aripile și a zburat. A zburat și a zburat, până când a văzut un Palat nou, cu o grădină pitorească, unde se plimbau trei copii frumoși ai regelui: două Prințese și un Prinț. S-a apropiat de sora cea mare, a apucat-o în gheare și a zburat acasă.
A așezat-o într-un turn singuratic și i-a spus că trebuie să facă totul frumos. Apoi a plecat să se odihnească, pentru că era deja bătrân și obosit de atâta zbor.
S-a trezit a doua zi, s-a dus la turn, dar acolo nu era nimeni. Și a văzut pe podeaua prăfuită urme de cizme de cavaler. A înțeles că venise Prințul și îi răpise prizoniera.
Ei bine. După fetele astea vin mereu cavaleri. O să-l iau pe prinț!
S-a gândit Hurțurșur.
A zburat după tânărul Prinț. Zboară și vede că în grădină nu e nimeni. A înconjurat castelul și de cealaltă parte era o pădure deasă. Și printre copaci galopează Prințul pe un cal alb, vânând. Dragonul a așteptat până când Prințul a ieșit pe poiană, l-a apucat și a zburat acasă.
L-a așezat în turnul singuratic și i-a spus să facă curățenie în Castel. A încuiat toate ușile spre exterior și a plecat să doarmă.
S-a trezit a doua zi, s-a dus să verifice, dar în cameră din nou nu era nimeni! Doar fereastra era deschisă și o frânghie lungă atârna până la pământ. Dragonul a înțeles că și Prințul fugise de la el.
Ei bine. A treia oară nu mă vor păcăli! O să iau cea mai mică Prințesă și o voi obliga să trăiască aici! Voi încuia toate ferestrele, ca să nu o fure nimeni și nici ea să nu scape.
A hotărât Hurțurșur.
A zburat din nou spre Palatul îngrijit. În grădină nu se plimba nimeni, în pădure nu vâna nimeni. Hurțurșur s-a înfuriat și a răcnit! Chiar și copacii s-au zguduit. Mica Prințesă a auzit asta în camera ei, i-a devenit curios cine face atâta zgomot. A deschis fereastra, iar Dragonul a văzut-o, s-a apropiat repede – hap! – și a răpit-o.
A așezat fetița în turnul singuratic, a acoperit toate ferestrele cu gratii groase și i-a spus că aceasta e camera ei acum. Și să facă curățenie peste tot și să fie frumos. Apoi a plecat să doarmă.
S-a trezit dimineața și primul lucru a fost să verifice cât de curat și frumos a devenit totul. Merge prin coridoare și săli, dar peste tot e praf, ca înainte. Intră în turnul singuratic la mica prizonieră, iar acolo totul e curat, patul e aranjat îngrijit și nu e praf nicăieri. S-a înfuriat că doar o cameră e curățată și spune:
Ți-am spus să faci curățenie peste tot, de ce celelalte săli sunt murdare?!
Iar Prințesa răspunde:
Ni s-a învățat că trebuie să spunem întotdeauna "te rog", dar tu m-ai răpit fără permisiune și mai și poruncești fiicei regelui. Ar trebui să-ți fie rușine. Am făcut curățenie doar aici, pentru că ai spus că aceasta e camera mea. Iar persoanelor regale le e rușine să trăiască în murdărie. Dar restul castelului e casa ta, așa că tu ai grijă de ordine. De ce ai crezut că altcineva trebuie să facă curățenie în locul tău?
Dragonului i-a devenit rușine. S-a scuzat în fața acestei fete inteligente. Și a rugat-o să-l ajute cu curățenia.
Iar Prințesa nu era doar foarte drăguță, ci și foarte bună la suflet, așa că a acceptat să-l ajute pe bătrânul Dragon.
Și astfel a înțeles că frumusețea casei depinde de educația stăpânului ei. Și cu cât ai mai multă grijă de tine și de casă, cu atât va fi mai frumos în jur.
