Într-o zi, Filka s-a trezit într-o mare încurcătură, mai precis — într-un pahar mare de înghețată. S-a întâmplat exact după ce înghițise stele și l-a durut gâtul o săptămână întreagă! Din cauza asta, dragonașul dormea prost noaptea și umbla toată ziua moale și neatent.
Așa că a căzut direct în înghețata aceea. Și s-a înțepenit în ea până la gât. Nu putea să iasă din paharul lipicios și rece. A stat așa jumătate de zi în înghețată. Nu-i rămânea decât să aștepte ajutor și să mănânce. Iar frigul pentru dragonii care scuipă foc, chiar și cei mici, e un lucru distrugător!
Ei bine, de unde putea să știe Filka că nu trebuia să mănânce înghețată? A mâncat doar puțin — jumătate de pahar, dar consecințele au fost grave!
Nu, nu s-a răcit și nu a făcut angină, nimic de genul ăsta. Dar acum nu mai putea să devină un adevărat dragon care scuipă foc! De fapt, dragonașii nu pot încă să scuipe foc ca adulții.
Dar dacă te străduiești, poți să scoți fum și chiar scântei roșii vesele. După înghețată, Filka și-a pierdut complet aceste abilități.
Era îngrozitor de trist pentru ocupația lui preferată — nu reușea să facă nici fum, nici scântei. Prietenul său Fedka îl compătimea, Foma îl plângea și pe Filka, dar erau și cei care râdeau deschis de el. Felix nu pierdea nicio ocazie să-l tachineze pe Filka.
Faya îi ținea mereu predici și încerca să-l trimită la cabinet medical, iar adulții nici nu băgau de seamă. Nu-i rămânea decât să se resemneze, dar din când în când tot era foarte trist.
Așa stătea el într-o zi pe o creangă și era trist în tăcere. Și a văzut ceva! În parc era pustiu, doar o persoană era pe o băncuță îndepărtată. "Pare să fie un pui încă," — s-a gândit Filka. — "Plânge oare?".
Într-adevăr, pe băncuță plângea o fetiță. Plângea atât de tare încât lui Filka i s-a făcut milă de ea. Dar nu îndrăznea să zboare mai aproape.
Ei, uite-o. O fetiță, sigur. Uite cum țipă.
A spus Fedka, apărut din senin.
N-am mai văzut niciodată una atât de zgomotoasă. Deși aici sunt pline de ele sub copac.
Am mai văzut și mai zgomotoase.
A spus Felix, care a zburat după Fedka.
Filka, ce faci tu aici? Tot visezi să scoți fum? Sau pur și simplu ai găsit companie cu cine să plângi?
Filka s-a umflat tot, cât de sătul era de Felix ăsta.
Ce ciudați sunt ei, oamenii.
A spus Faya. Și ea s-a așezat pe creanga lor.
Uite ce monștri uriași!
Da, exact, uriași.
A fost de acord Fedka.
Ar fi mai bine dacă ar fi mici ca noi. Atunci poate aș ajuta-o... pe aia care plânge.
Îi asculta Filka, îi asculta și n-a mai rezistat. A zburat direct la fetiță. S-a așezat lângă această uriașă plângăcioasă pe marginea băncii și s-a pierdut imediat. Ce să-i spună? Cu ce s-o consoleze?
Și a început pur și simplu să se uite atent la fetiță. Ea s-a oprit brusc și s-a uitat speriată la Filka.
Tu... încă... hâc... c-cine ești?
Se și înțelege, când plângi așa — vrei nu vrei, te bâlbâi.
Eu sunt Filka. Iar tu?
Iar eu sunt Ana. De unde ești?
A răspuns fetița.
Eu? De la copacul dragonilor, ăla de acolo.
Și Filka a făcut semn spre casă.
Uau! Nu știam că locuiește cineva acolo. Eu locuiesc într-o casă, doar că nu se vede de aici, e departe.
Atunci de ce stai aici fără bonă, dacă casa e departe?
Nu am bonă. Mă plimbam cu mama în parc și ea s-a pierdut.
Filka a văzut că lucrurile stau rău, acum o să înceapă iar să plângă.
Vrei să-ți dau ceva cadou?
Cu aceste cuvinte, dragonul a apucat de pe jos o frunză cu o omidă și a târât-o la noua lui cunoștință. Ea a sărit de pe bancă cu un țipăt și a început să fluture din mâini spre el.
Gata-gata, nu vreau cadouri, nu mai plâng!
S-a așezat înapoi și chiar a zâmbit puțin.
Mai bine arată-mi cum scuipi foc! Dragonii sunt toți care scuipă foc, nu?
Aici a venit rândul lui Filka să se întunece.
Nu pot.
A mormăit el.
Ei, atunci nu trebuie, că mai dai foc la bancă.
A hotărât ea. Deodată, din toate părțile au început să se adune ceilalți dragonași. Faya s-a prăbușit direct pe capul Anei.
Oi.
S-a speriat fetița. Iar Felix a zburat direct la nasul ei și a început să o adulmece ostentativ.
Asta e uriașă. Deși nu e deloc atât de înfricoșătoare pe cât părea de departe!
A spus Fedka.
Și ce păr lung are pe cap.
A tras-o Foma de o șuviță blondă de păr.
Ai!
Buzele fetiței s-au umflat supărată și ochii i-au strălucit din nou.
De ce vă luați de ea?
S-a indignat Filka. Dar niciunul dintre prietenii lui nu s-a gândit să se oprească, discutau tare despre fetiță, o trăgeau de păr, de nas și se uitau în urechile ei. Ea s-a ghemuit toată și a început să plângă din nou. Aici Filka n-a mai rezistat pentru a doua oară. S-a enervat și a suflat!
Dar nu cu foc — din gâtul lui a ieșit brusc un adevărat vârtej de zăpadă. O salvă întreagă de zăpadă l-a lovit pe Felix în nas, iar lui Fedka și Fayei li s-au acoperit urechile de chiciură.
Asta da!
S-a bucurat Fedka. Toți dragonașii s-au adunat mai aproape de Filka surprins și au început să-l roage să repete trucul.
El a suflat cu plăcere din nou asupra lor, provocând un șir ușor de fulgi de zăpadă și răcind fețele tuturor.
Așa că de asta nu puteai să scuipi foc, tu scuipi zăpadă!
A ghicit Ana.
Oi, mama mea s-a găsit. Mami! Pa, Filka!
Și fetița a alergat la mama ei. Iar dragonul mulțumit care scuipă zăpadă i-a făcut semn cu mâna.
