Trăia în pădure un arici.
Asemănător cu mama lui.
La fel de țepos.
Odată, strâns în cocoloș,
Zăcea el
Și dormea sub un tufiș verde.
Și-i visa un vis minunat.
Iar pe lângă el alerga o vulpe.
Și i se păru, de parcă o viespe
Brusc și insolent o mușcase.
Dar era o ac care i se înfipse în labă.
Vulpea țipă: «Oi, cât doare!».
Și vocea ei suna nemulțumit.
Ariciul se trezi de la geamătul vulpei.
Vulpea se uită furios și
sever.
«Iartă-mă, ― spuse ariciul vinovat,
― Nu am vrut să-ți înțep laba.
Tu, vulpuță, mai bine privește sub picioare!».
Da, foarte țepoși sunt acești arici…