Oh, din nou ceasurile s-au oprit și timpul s-a întrerupt!
În acele momente, Liza se simțea cumplit de singură și, pentru a nu cădea în deznădejde, fetița vorbea cu ceasurile:
Ce vesel se joacă copiii în curte cu diferite jocuri. Băieții în nisip construiesc cartiere rezidențiale cu garaje și benzinării. Fetele merg în grupuri cu poșete în care păstrează o mulțime de lucruri mici cu secrete. Aceste secrete fetele le inventează pe drum, dar din anumite motive nu le împărtășesc niciodată cu mine. De ce?
Fetita a șters o lacrimă și a oftat.
Bum!
Din surpriză, Liza s-a cutremurat. Acest sunet venea de la ceasuri.
Bum! — se repetă din nou, — Bum-dem ne cunoaștem, eu sunt acul!
Și din ceasuri a ieșit o frumusețe mică și subțire.
Din gândurile tale triste, picioarele mele se greutățesc și nu pot merge. De ce plângi?
Nimeni nu se prietenește cu mine, — a oftat Liza, — Nu le sunt interesantă.
Ți sunt interesanți ei?
Nu.
Ți-ai răspuns singură la întrebare. Asta înseamnă că trebuie să încetezi să fii tristă, să te chinui cu gânduri negre și să găsești activități și prieteni după interese.
După ce interese?
Oh, viața nu există doar în curtea ta, fetiță. Deschide ochii mai larg și hai să mergem să cunoaștem lumea vastă. Privește în sus, la acest cer fără fund, ce vezi?
Atâtea păsări frumoase și diferite!
Scufundăm în ocean, și ce avem aici?
Pești uimitori!
Și acum suntem în pădure, la râu, în deșert, pe o bancă de gheață.
Liza rămânea fără suflare din descoperiri, totul în jur părea atât de interesant, încât voia să rămână mai mult intr-un singur loc și să cunoască lumea, descoperind secretele adevărate ale naturii.
Dar iată că fetita s-a găsit din nou în sufragerie, pe perete ceasurile ticăiau lin, iar în fața ei era o carte deschisă cu imagini colorate ale țărilor lumii.
Mulțumesc, acule, — șoapte Liza, — Am înțeles totul.
