Şi-au trăit pe lume un moş şi o bătrână. Trăiau modest, nu-şi permiteau lux. Casa lor era mică, mobilierul obişnuit. Şi o singură bucurie pentru ei era — televizorul, la care bătrâna se uita la seriale, iar moşul la fotbal. Şi iată că într-o seară, când la televizor se transmiteau ştirile, a auzit moşul o poveste interesantă. Se pare că în oraş, la piaţă, se vinde o reparaţie magică minunată, care creşte foarte mare şi când se coace, îşi îndeplineşte dorinţele.
Bătrână, ai auzit ce transmit la televizor?
A strigat moşul auzind ştirea.
Nu, nu am auzit. Dar ce e acolo?
A întrebat leneş bătrâna.
Se pare că în oraş, la piaţă, se vinde o reparaţie magică minunată, care creşte la dimensiuni uriaşe şi poate îşi îndeplini dorinţele!
A povestit moşul cu admiraţie.
Trebuie să mergem la piaţă, să cumpărăm seminţe şi să plantez o grămadă. Atunci vom putea formula multe-multe dorinţe, şi toate se vor îndeplini.
Vai, ce minuni! Dar se întâmplă aşa ceva?
S-a mirat bătrâna.
Secolul XXI este aici, bătrână, se întâmplă multe!
A răspuns repede moşul şi a început să se pregătească.
Mâine dimineaţă mergem în oraş şi găsim seminţele acestei reparaţii.
A venit dimineaţa. Moşul şi bătrâna s-au urcat în maşina lor veche, o Opel care se porneşte cu greu, la a zecea încercare, şi au plecat după reparaţia magică. Au mers mult, cu opriri, şi în sfârşit au ajuns. Şi-au parcat maşina veche lângă piaţă şi au plecat în căutări.
Bună, nu ne puteţi spune unde se vinde reparaţia magică?
Întrebau la fiecare tejghea.
Nicăieri nu erau seminţe, şi doar un tânăr a întrebat în şoapă:
Aveţi nevoie de reparaţie?
Da, dar avem nevoie de seminţe de reparaţie magică, nu de cea obişnuită.
A răspuns moşul.
Am eu, au mai rămas cinci seminţe. Le luaţi?
Desigur!
S-au bucurat moşul şi bătrâna.
Punând seminţele în locul cel mai sigur, moşul şi bătrâna s-au întors acasă. Şi-au pornit maşina cu greu, la a zecea încercare, şi după câteva ore au ajuns în sfârşit.
A venit dimineaţa zilei următoare. Moşul şi bătrâna s-au sculat devreme, au mers la grădină, au săpat paturile şi au plantat cinci seminţe.
Trecia vremea, iar reparaţia nu creştea deloc.
Moşul şi bătrâna se plimbau în jur şi se plângeau:
M-a înşelat vânzătorul de la piaţă!
Şi dintr-o dată, după mulţi zile, a ieşit prin pământ o răsărire. Şi a crescut atât de repede, încât nu a trecut nici o săptămână, iar reparaţia magică minunată a crescut uriaşă.
Ei bine, bătrână, cred că trebuie s-o scoatem?
A propus moşul.
Oi, nu ştiu, nu ne grăbim? Poate mai aşteptăm?
A răspuns bătrâna.
Aşa au hotărât să aştepte.
În fiecare zi moşul o udat pe reparaţie, şi şoapte sub nas:
Creşte, reparaţie, uriaşă-preuuriaşă!
Au trecut încă câteva zile, şi a hotărât moşul s-o scoată pe reparaţie din pământ. Au venit cu bătrâna la grădină, trag, dar nu reuşesc.
Vai de noi!
A oftat moşul obosit.
Cum o scoatem?
Poate cere ajutor cuiva?
A întrebat bătrâna.
Nu putem, ca să nu crească prea mult aici. Am făcut o dorinţă, şi trebuie s-o îndeplinească mai repede.
Au gândit mult moşul cu bătrâna, şi au hotărât s-o cheme pe vecina. Trag împreună, dar nu reuşesc s-o scoată.
Şi dacă i-aş chema pe fiul meu?
A întrebat vecinul.
Poate ne ajută?
A venit fiul, a evaluat situaţia, şi zice:
Nu o să reuşim. Trebuie s-o cerem ajutorul unor mai puternici — animalelor din pădure. Ei au mai multă forţă, uite, şi ne vor ajuta s-o scoatem.
Şi cum fiul vecinului lucra ca pădurar, avea legătură cu animalele. A plecat în pădure după ajutor şi a adus cu el un urs. Trag toţi împreună, ursul în faţă. Răcneşte, mişcă laba, dar nu reuşesc s-o scoată.
Atunci a propus ursul s-o cheme pe lup — el în pădure se consideră şi el cel mai puternic animal, uite, şi o vor scoate toţi împreună.
A venit lupul, a alungat pe toţi cu urlatul lui şi zice:
Nu am nevoie de ajutorul vostru, sunteţi slabi. Acum vă arăt cum trebuie s-o scot pe reparaţie.
A apucat vârful cu coada, a urlat şi cum a tras… Dar nu a reuşit, doar a căzut pe pământ şi s-a lovit la nas.
Ştiu cine ne poate ajuta!
Odihnindu-se, dintr-o dată şi-a amintit lupul.
Şi dacă am chema-o pe vulpea mea, prietena. Ea e viclean, are imaginaţie şi ingeniozitate, poate ne ajută. A plecat lupul după vulpe, şi pe drum i-a povestit că nu pot toţi împreună s-o scoată pe reparaţia asta.
Aleargă, aleargă lupul cu vulpea pe drum, iar vulpea şi gândeşte:
Nu se poate ca bătrâna cu moşul s-o ia pe reparaţie! Trebuie s-o las pentru mine şi s-o fac dorinţa mea!
Desigur, vulpea nu a spus nimanui gândurile ei, şi a făcut vreme de a se strădui s-o scoată pe reparaţie.
A venit noaptea, bătrâna cu moşul au lăsat toţi animalele la ei peste noapte, ca mâine dimineaţă devreme s-o scoată pe reparaţia magică. Au pus vulpea pe un pat moale, ca să-i fie mai confortabil, iar lupul în coridor pe un fotoliu s-a culcat, răsucit în cocoloş, ursul lângă el pe podea s-a întins.
Toţi au adormit, şi doar vulpea nu doarme. Ea în cap i s-a copt un plan minunat. A luat vulpea telefonul, a format numărul serviciului de urgenţă, şi a chemat salvatorii. A venit o echipă întreagă, da cu un tractor atât de uriaş, încât acela într-un minut a săpat reparaţia. Au încărcat-o pe reparaţie pe remorcă, şi au dus-o la casa vulpei.
Dimineaţa bătrâna cu moşul s-au sculat, lupul cu ursul i-au trezit, au plecat la grădină — dar reparaţia nu mai era acolo.
Aşa a înşelat vulpea bătrâna cu moşul şi reparaţia magică minunată şi-a luat-o pentru ea. Dar reparaţia s-a dovedit a nu fi magică, ci cea mai obişnuită. Sau poate reparaţia îşi îndeplineşte dorinţele doar celor buni şi cinstiţi?
