Într-o mare pădure verde s-a născut un mic brad pufos. Crescuse printre alți copaci și în fiecare an vedea cum frunzele lor se colorau în toamna în toate culorile curcubeului, iar iarna cădeau și pe crengi se așeza o zăpadă albă și ușoară. Dar cel mai mult îi plăcea bradului când primăvara pe copaci apăreau mici muguri fragezi, din care ieșeau frunzele verzi tinere.
Iar el, bradul, era verde atât iarna cât și vara. Dar bradul nu-i invidia pe ceilalți copaci, pentru că aceștia nu au fost niciodată la sărbătoarea Anului Nou, iar pe el, bradul verde, pufos și frumos, Moșul Crăciunului îl lua mereu cu el la sărbătoare.
Moșul Crăciunului îl învăluia pe brad în zăpadă și îl culca să doarmă. Îi spunea cu glas tandru:
Dormi, bradule, nani-nani.
Iar Furtuna de zăpadă cânta nenii:
Dormi, bradule iubit, ia seama să nu te îngheți!
Iubea bradul pe Moșul Crăciunului și pe Furtuna de zăpadă pentru grijă și bunătate.
Într-o zi, înainte de Anul Nou, Moșul Crăciunului îi spune bradului:
Bradule, frumoase, mâine este sărbătoare pentru copii, tu vei veni frumos îmbrăcat, frumos. Te vom decora cu globuri colorate și te vom pune cu mărgele frumoase. Doar trebuie să te odihnești bine astazi, să dormi bine.
Bine, Moșule Crăciunule, mă voi culca mai devreme și mâine voi fi la sărbătoare cea mai frumoasă și voi bucura copiii!
A sosit seara. Abia se hotărâse bradul să se acoperă cu zăpadă și să se culce, când pe lângă el a trecut un mic iepure gri și îi întreabă:
Bradule verde, de ce te culci atât de devreme? Hai să jucăm! Voi sări în jurul tău, iar tu mă vei prinde cu crengile.
Oi, iepuraș, cu plăcere aș juca cu tine, dar i-am promis Moșului Crăciunului că mă voi odihni mai devreme, mâine este o festivitate în grădiniță, trebuie să dorm bine.
Nu-i nimic rău, atunci lasă-mă să alerg și să joc în jurul tău, iar tu te odihnește.
Bine, doar nu face zgomot, iepuraș.
Și așa s-au hotărât. Abia și-a închis bradul ochii și somnul a venit la el, aude cum iepurele sare și cântă cântece. Așa că până nu s-a obosit iepurele și nu s-a dus acasă, nu a reușit să doarmă deloc.
Iepurele a fugit, bradul deja voia să se-nsomneze, când aude lupul, lupul supărat cu vulpea trecând pe lângă el:
Tu la mine, vulpe vicleanul, încă vei dansa! — gâfâie lupul.
Ce-i cu tine, gri, nu înțeleg de ce ești supărat pe mine? — răspunde șiretul.
Nu înțelegi, deci? Și cine m-a trimis după iepure pe o cărări falsă? — spune lupul mai tare și încearcă să prindă vulpea de coadă.
Iartă-mă, gri, și mie trebuie să mănânc! Oi! — țipă șiretul, când lupul era puțin mai aproape de ea.
N-ați putea fi puțin mai liniștiți, — a intervenit bradul în ceartă, — am nevoie să dorm bine până mâine, iar voi mă deranjați.
Oi, iartă-mă, bradule, asta-i din cauza lupului! — a spus vulpea și profitând de ezitare, a fugit.
O să te prind! — a strigat lupul și a alergat după ea.
Bradul a încercat din nou să adoarmă, dar aude pași undeva aproape. Și iată că vine un om cu o topor în mână. Se vede că vrea să taie bradul până la rădăcină. S-a speriat bradul verde și îi strigă:
Tu, omule, nu mă tăia, Moșul Crăciunului mi-a promis că mâine mă va lua cu el la sărbătoare.
Bradule, bradule, ești atât de frumos, că aș vrea să te iau acasă!
Cum să fie, trebuie să mă prezint mâine la festivitate, altfel copiii vor fi triști!
Bine, mă voi duce acasă și voi cumpăra un brad artificial.
Și nu mai faceți zgomot aici, vă rog, trebuie să dorm.
Omul cu toporul s-a dus, dar bradului nu i-a reușit să adoarmă. Nici nu se culcase, că ciocănitor pe copacul vecin a vrut să-și facă o gaură, nici nu s-a liniștit, că vântul puternic a început să cânte. Abia spre dimineață a dormitat puțin frumoasa, și Moșului Crăciunului i-a spus sincer:
Moșule, n-am dormit jumătate din noapte, eram neliniștit, dar la sărbătoare voi merge oricum, nu pot dezamăgi copiii.
Mulțumesc ție, dragă, sper că anul viitor vei dormi bine, iar acum e timpul să te gătești!
Și bradul a devenit și mai frumos. S-a îmbrăcat în decorații frumoase și a mers la sărbătoare cu moșul. Și a adus multă, multă bucurie copiilor!
