O dată, în pădure, trăia o tânără Aricița. Într-o zi, mergea pe o cărări, mergea... și deodată ceva i-a căzut pe spini. Era un ciuperci mare. Aricița se uită în sus și pe copac stă Veverița și scoate proviziile de iarnă din gol.
Veverițo, ai scăpat o ciuperci și mi-a căzut direct pe acul meu, - strigă Aricița.
Nu-i nimic, am multe. Să-ți fie cadou!
Cadou? Nu-ți pare rău?
Nu, - răspunse Veverița, - am strâns multe.
Atunci suntem prieteni acum? Doar prietenii fac cadouri, - spuse Aricița.
Prieteni, prieteni! - râse Veverița. - Vino mai târziu în vizită, că acum sunt ocupată cu curățenia. Vom juca-n urmărire!
Mulțumesc ție, Veverițo! Cu siguranță voi veni în vizită! - se bucură tânăra Aricița și aleargă mai departe.
Ieși la marginea pădurii. De acolo se vedea o colibă de lemn - foarte aproape. Și lângă colibă - un grajd, lângă care se plimbau găini colorate. Tânărei Aricițe i-a devenit curios ce fac aceste păsări frumoase. În plus, și-a amintit că mama ei povestea despre o delicioasă mâncare - ouăle de găină.
Bună, găini! - strigă tare Aricița. - Am venit în vizită la voi. Vreau să mă împrietenesc cu voi!
Cine, cine, cine ești tu? - cotcodăciră găinile. - Nu te cunoaștem.
Sunt Aricița. Mă plimbam prin pădure și am hotărât să vă vizitez. Hai să ne împrietenim!
De ce să ne împrietenesc cu tine? Suntem deja mulți, nu avem nevoie de prieteni.
Aricița s-a mirat foarte mult de cotcodăcitul găinilor și a spus ușor: "Dar am adus un cadou pentru voi: o ciuperci mare pe spinii mei. Este foarte gustoasă și sănătoasă".
Bine, - se milogi o tânără Găinuță. - Voi fi prietenul tău.
Aricița s-a bucurat și i-a dăruit ciuperca. Găinuța a început să mănânce ciuperca și să zică: "Cot-cot-cot! Ce gustoasă ciuperci mi-a adus noua mea prietenă!".
Deodată, din colibă a ieșit o mică cățelușă și s-a aruncat pe găini cu lătrat tare. Găinile au fugit în toate direcțiile, iar cățelușa a început să o urmărească pe cea mai pestriță Găinuță.
Hau-hau! Imediat te prind și te mușc! Hau-hau! Ți-o să-ți smulg penele din coadă! - lătra cățelușa.
Găinuța a trecut pe lângă Aricița cu un cotcodăcit tare.
Cot-cot-cot! Ajutor! Ajutor! - striga ea.
Aricița s-a rulat în ghem, și-a întins acii ascuțiți și s-a rostogolit spre cățelușă. Cățelușa și-a lovit nasul de acii și s-a înțepat. S-a oprit brusc, a cjiuit, și-a frecat nasul cu laba și a fugit.
Găinile s-au adunat în grup și au început să-și mulțumească Aricița.
Ești o eroină! Ne-ai salvat de la cățelușă! Altfel ne-ar fi smuls toate penele... Ieri a alergat mult după noi. Vom fi prieteni cu tine. Vino la noi în fiecare zi!
Propun să-i mulțumim prietenei noastre și să-i dăm un ou, - propuse pestriță Găinuța.
Îți plac ouăle? - întrebă marele Cocoș colorat.
Nu le-am încercat, dar mama mea spunea că sunt gustoase, - răspunse Aricița.
Uite, asta-i cadoul nostru pentru tine! - spuse cea mai bătrână Găinuță și-i dădu oaspeții un ou.
Mulțumesc, prieteni! Voi mânca și din ciuperci! Dar acum trebuie să mă întorc acasă.
Vino mâine în vizită! - cotcodăciră tare Găinile.
La revedere! - strigă Aricița și aleargă să guste oul, atingând ușor picioarele foarte repede.
