Primăvară. Soarele strălucește puternic. La marginea pădurii a apărut iarba verde și s-au deschis primele flori.
Aricica tânără s-a trezit în golicul ei moale, cald, căptușit cu mușchi după hibernarea de iarnă. Pentru iarnă se pregătise temeinic, așa cum o învățase mama ei: adunase mult mușchi, mâncase gras sub piele și făcuse provizii de mâncare pentru lunile lungi de iarnă. Așa că dormise foarte ușor.
Aricica s-a întins, a căscat, și-a deschis ochii larg și a gândit: "Este cald în golicul meu, dar a venit primăvara. E vremea să ies la lumină și să văd ce se întâmplă în pădure".
Iar în pădure era frumos. Razele calde aveau grijă și încălzeau pământul. Peste tot înfloriră ghioceii. Copacii stăteau cu muguri umflați: imediat vor apărea frunzele verzi.
Aricica tânără a inhalat aerul proaspăt de primăvară, și-a desfăcut acele din blană și s-a uitat în jur. Ce ar putea mânca? Deodată a ieșit din pământ un vierme de ploaie. Aricica l-a apucat... și l-a mâncat.
De cât timp nu m-am delectat cu astfel de bunătăți, - gândi ea.
În timp ce ea privea primele flori, s-a apropiat de ea un Aric tânăr.
Salut, Aricică! Cum te descurci? Tocmai te-ai trezit? Eu deja de doi zile umblu pe aici, caut prieteni. Hai să fim prieteni!
Bună, - răspunse timid Aricica. - Tocmai am ieșit din pământ și nu cunosc pe nimeni.
Golicurile noastre sunt una lângă alta, deci suntem vecini. Iar vecinii pot deveni și prieteni! Deja m-am cunoscut cu Crtul. El locuiește cu mama și surorile sale foarte aproape. Avem multe în comun cu el: iubim viermii de ploaie și petrec toată iarna sub pământ. Doar că crtii nu dorm, ci merg pe coridoarele lor subterane, iar noi dormim în golicul moale. Primăvara, Crtul se uită din pământ și stă pe un loc, pentru că razele soarelui îl orb. Iar noi ieșim la suprafață și ne încălzim la soare, mergem prin pădure, ne cunoaștem cu prieteni noi.
Dar ce sunt prietenii și ce este prietenia? - întrebă Aricica.
Am auzit cum vorbea Bufnița bătrână că prietenul este cel care este mereu lângă tine. Prietenii merg împreună după ciuperci și fructe de pădure, caută mâncare. Iar prietenia este când ai mulți prieteni și toți se ajută reciproc.
Cum adică se ajută? - se miră Aricica.
De exemplu, dacă ne atacă Bufnița, Vulturul sau o altă pasăre răpitoare. Sau poate că va fi Vulpea sau Lupul. Și noi împreună vom da inamicului o replică - ne vom ajuta reciproc. Ne vom răsuci în bile și ne vom scoate acele. Inamicul se va înțepa, se va speria și va fugi. Sau, de exemplu, dacă tu îți construiești golicul - eu te ajut să îl izolezi. Și apoi tu mie. Înțelegi?
Aricul tocmai spusese asta, când o umbră neagră de o aripă mare de pasăre i-a acoperit pe prieteni.
Repede, ascunde-te în gol! Pericol! Inamic! - strigă el tare.
Aricica tânără s-a speriat atât de mult, încât a căzut imediat pe fundul golicului.
Ce a fost asta? După somnul lung am uitat toți dușmanii noștri. Ce tip deștept este vecinul meu - m-a avertizat la timp. Acum voi fi mai atentă! - gândea ea, zăcând pe mușchiul moale.
După ceva timp, Aricica s-a hotărât să se uite din gol.
De ce ai stat atât de mult acasă? Te-ai speriat mult? - o întrebă Aricul. El așteptase să apară vecina.
Da, m-am speriat.
Vrei să fii prietenă cu mine? Împreună este mai vesel și mai sigur.
Vreau, tu locuiești lângă mine.
Hai, te voi prezenta Crtului, - și Aricul a condus-o pe Aricica tânără pe cărări prin pădure.
Uite, ce frumos este în jur! - se minuna Aricica de pădurea de primăvară.
Cel mai important este să nu pierzi vigilența, dacă inamicul apare din nou, - o avertiza Aricul pe prietenă.
Uite, un gândac de mai a zburat! Ar fi bine să îl prind și să îl mănânc, - spuse Aricica visător.
Ajungând la golicul Crtului, Aricul strigă tare: "Crte, am venit la tine! Noi suntem prietenii tăi!". După câteva minute, din gol apărut capul, și apoi tot Crtul.
Bună! Dar cine este asta cu tine, Arice?
Aceasta este vecina mea, Aricica. O iei în prieteni?
O văd prost, dar simt mirosul. Desigur, o iau în prieteni. Când sunt mulți prieteni - asta este bine. Vino mai aproape, Aricică, te voi trata, - și Crtul i-a dat Aricicei iarbă verde proaspătă.
Mulțumesc mult! Doar că eu nu am adus un cadou, - se întristă Aricica.
Dar eu am adus, - spuse Aricul și i-a dat Crtului un vierme de pământ.
Mulțumesc, Arice!
Cu plăcere, am făcut-o din inimă... pentru prietenia noastră.
Hai să ne culcăm la soare și să ne încălzim burțele! - propuse Crtul.
Cei trei prieteni s-au culcat pe iarba verde caldă cu burțele în sus, și razele calde de primăvară au început să îi încălzească.
