Bzzzz… bzzzz… ― se auzea pe poiana cu căpșuni. Era familia de albine care zbura repede și vesel: tatăl, mama și mica albină Zuzu.
Vara caldă se termina, se apropia toamna. A venit vremea ca Zuzu să meargă la grădinița albinelor. Zuzu era agitată și sociabilă și abia aștepta acest moment.
Acolo este atât de interesant și sunt atât de mulți prieteni! ― spunea vesel albina.
În sfârșit, Zuzu a fost dusă la grădiniță și a început să se obișnuiască treptat cu noua rutină zilei.
Educatoarele și îngrijitoarea o felicitau, spunând că este o albină foarte bună și amabilă. Și Zuzu îi plăcea și ei la grădiniță.
La început mergea la grădiniță până la amiază. Dar apoi a venit vremea să rămână în grupul albinelor până la strângerea polenului de prânz, iar după aceea ― să doarmă în micile găuri ale albinelor.
Zuzu noastră s-a întristat foarte mult, a început să bâzâie nemulțumit și să plângă. Nu-i plăcea să doarmă la amiază, dar aceasta era regula la grădiniță!
Zuzu nu a dormit la amiază! Și către seara, când mama a venit să o ia acasă, Zuzu nu mai avea putere să zboare acasă.
Mamă, sunt obosită și nu mai vreau să zbor la grădiniță!
Ce se întâmplă, ce ai, mica mea agitată Zuzu?
Nu vreau, și gata! ― spunea Zuzu, bâzâind tare și trântind din picioare.
Așa a continuat zi după zi. Dar într-o zi, Zuzu a observat că toate albinele din grădinița ei se întorc acasă pline de energie și zboară vesel peste pădurea toamnei pline de culori.
De ce toate zboară atât de vesel seara spre cuiburile lor? Doar mie mi se pare atât de greu să-mi mișc aripile, ― a întrebat Zuzu pe mama.
Dar tu ai dormit azi la amiază? ― a întrebat mama.
Nu, ― a răspuns Zuzu.
Și ieri?
Nici ieri! Doar stau cu ochii deschiși și număr margaretele pe care le văd pe fereastră.
Și așa în fiecare zi? ― s-a mirat mama.
Da, în fiecare zi.
Dar celelalte albine, care se odihnesc cu tine la grădiniță, numără nu doar margarete, ci și clopoței, și păpădii, și …
Mama nu a apucat să termine, pentru că Zuzu a început să bâzâie curios.
Unde? Pe care fereastră pot vedea toate aceste flori?
Pentru a vedea toate aceste flori, nu trebuie să te uiți pe fereastră. Trebuie doar să-ți închizi ochii și să te gândești la ele!
Și atât?
Și atât, ― a răspuns mama.
Din dimineața zilei următoare, Zuzu foarte mult voia să vadă toate florile despre care vorbise mama. Când albinele s-au culcat să doarmă la amiază, ea și-a închis ochii bine-bine… Și a văzut margarete, clopoței, păpădii, ranunculuri, și ….
Căci în vis se poate totul!
