Această poveste s-a petrecut pe o insulă numită Eclipsa. La prima vedere, o insulă obișnuită, dar dacă o studiezi mai atent, ți se vor deschide ochii către o mulțime de lucruri uimitoare.
Acest colț de pământ era populat de mii de animale cu capacități incredibile, iar natura strălucea de culori amețitoare! Pe copaci, în loc de frunze, fluturau puf, iar iarba de pe câmpii era atât de moale și elastică, încât, dacă sărai, puteai ajunge la doi metri înălțime. Apa, care curgea iute de pe munți, se revărsa în râuri și lacuri limpezi ca cristalul.
Pe malul unui astfel de râu trăiau eroii acestei povestiri, hamsteri subacvatici care puteau respira sub apă.
Unul dintre ei se numea Florin, era fiul șefului și iubea să se laude în fața celorlalți cu bogățiile sale, purta mereu salbe scumpe de perle și nu rata nicio ocazie să își bată joc de locuitorii mai puțin înstăriți ai satului.
Nu departe de sat, pe copaci, trăia un corb mare. Nu avea nici cuib, nici puteri magice. Din această cauză invidia pe toți, iar invidia lui era neagră și rea.
În ziua în care tinerii hamsteri s-au adunat pe piața centrală, pentru ca viitoarele mirese să își poată alege pereche, corbul stătea pe acoperișul unei case. El a fost martorul modului în care Florin, lăudându-se, l-a umilit în fața tuturor pe semenul său, hamsterul Mihai.
Hamsterii au ieșit pe rând. Fiecare își arăta ținuta și încerca să demonstreze cele mai neobișnuite abilități. Toate prestațiile erau însoțite de comentariile zgomotoase ale fiului șefului, care nu obosea să repete că el ar fi făcut orice număr mult mai bine.
Pe Mihai l-a început să-l jignească în fața tuturor, numindu-l ferfeniță, apoi a spus că nici nu ar fi trebuit să vină la sărbătoare. Lui Mihai i-a fost foarte rușine. S-a supărat și a fugit, cu capul plecat.
Seara, când Mihai stătea trist lângă focul din fața colibei sale mici, lângă el a zburat fără zgomot un corb negru.
Câteva minute, corbul a privit în flăcări împreună cu hamsterul, apoi a început să vorbească, încet, ca nimeni să nu audă:
Am văzut totul. Nu poți lăsa lucrurile așa. Dacă nu îi dai o lecție acestui fanfaron, vei rămâne singur. Miresele nu vin la cei fricoși, trebuie să te răzbuni!
Cuvintele corbului, ca un otrăvuri, pătrundeau în mintea lui Mihai. Acum nu mai simțea rușinea, pentru că o umbrise furia.
Corbul își făcuse treaba și zâmbea viclean. Nu o făcuse din dreptate. Îl chinuia invidia față de fiul șefului, care avea totul. Iar corbul nu avea nimic.
Mihai s-a ridicat repede și a început să umble încoace și încolo lângă foc.
Dar ce ar trebui să fac? a întrebat hamsterul, uitându-se la corb.
Dă-i foc casei, și va pierde tot ce are, a șuierat corbul, cu nebunie în ochișorii negri.
Hamsterul, fără să se gândească o secundă, a apucat un băț aprins și s-a îndreptat spre casa lui Florin. Deodată, în fața lui a apărut una dintre miresele care fuseseră la sărbătoare. O chema Ioana și îi plăcea foarte mult lui Mihai.
Se uita timidă la hamsterul războinic cu băța aprinsă în mână, încremenit de surpriză. Iar după o clipă, a vorbit cu o voce blândă, catifelată:
Te aleg drept soț, Mihai.
Hamsterul s-a bucurat, a sărit în sus și a alergat să o îmbrățișeze chiar cu băța în mână.
Nu-mi arde coafura! a strigat Ioana râzând.
Revenindu-și, Mihai a aruncat băța, iar ei s-au învârtit în brațe unul altuia.
Nimeni nu a băgat de seamă când corbul a dispărut în întuneric. Rămăsese singur cu invidia lui, care acum crescuse și mai mult.
În seara aceea, singur nu era doar corbul, ci și fiul șefului. Stând în casa uriașă și goală, ai cărei pereți erau acoperiți cu portretele lui, nu putea înțelege de ce nu venise la el nicio mireasă.
După câteva zile, la nunta lui Mihai și a Ioanei, șeful care oficia ceremonia a aflat cum corbul îl îndemnase pe Mihai să dea foc casei lui Florin.
Șeful a ordonat imediat gardienilor să aducă corbul, iar după o oră, invidiosul stătea în fața conducătorului, cu frica în ochi. Șeful era foarte înțelept. Nu l-a pedepsit pe pasăre, ci l-a numit în schimb emisar în triburile vecine, stingând astfel invidia.
Toți s-au veselit la nuntă. După sărbătoare, șeful s-a aplecat spre urechea fiului și i-a spus încet:
Lăudăroșenia atrage invidia, iar dintr-o astfel de alianță se naște furia. Iar în casa în care ele locuiesc nu există loc pentru fericire.
Fiul s-a uitat serios la tată și a dat din cap.
