Într-o pădure frumoasă și modernă trăiau o capră și șapte iezuți. Pădurea era considerată modernă pentru că animalele locuiau în case frumoase, pline de tehnologie, fiecare având un telefon mobil sau o tabletă. Capra avea cea mai modernă locuință, deoarece lucra la o fabrică care producea diverse gadgeturi pentru pădure.
De ziua de naștere a iezuților, capra le-a dăruit ceasuri inteligente cu video, astfel încât putea să-i lase singuri acasă și să-i supravegheze pe monitor.
În fiecare zi, plecând la muncă, capra spunea:
Iezuților, copiii mei, mă duc la muncă, iar voi rămâneți singuri acasă. Nu deschideți ușa nimănui, mai ales lupului. Nu ieșiți afară fără mine, nu murdăriți casa.
Bine, mami. Vom fi cuminți.
Răspundeau iezuții.
Arătați-mi ceasurile inteligente! Le purtați pe toate? Vreau să vă văd în fiecare minut și să știu ce se întâmplă acolo!
Întreba capra cu îngrijorare.
Da, totul este în ordine!
Răspundeau iezuții, arătând micile lor picioare cu copite, pe care străluceau frumoase și colorate dispozitive.
Așa treceau zilele — capra mergea la muncă, iar iezuții, sub controlul atent al mamei, se jucau acasă.
Și într-o frumoasă zi, când capra plecase devreme dimineață, lângă casă trecea un lup.
Rece, flămând, rătăcesc prin pădure. Mi-e foame, nu am unde să dorm! Ce să fac?
Urlă trist lupul.
Oh, iată și căsuța muncitoarei capre și a iezuților ei. Mă întreb cine este acasă?
Lupul s-a apropiat de ușă și a bătut ușor.
Cine este?
A răspuns cu voce tandră cel mai mic iezuleț.
Poștaș, am adus un mesaj de la mama voastră.
A răspuns lupul.
Iezuții s-au apropiat de ușă, au ascultat, iar unul dintre ei a spus brusc:
Nu este adevărat. Vorbim cu mama noastră prin ceasurile inteligente, și dacă ar trebui să ne spună ceva, ne-ar suna sigur.
Nu deschidem, du-te, mincinosule!
Au strigat iezuții în cor.
Ce să fac?
Și-a șoptit lupul între dinți.
Poate mă preface în vrăjitor bun, care aduce cadouri micilor copii?
S-a gândit lupul și s-a întors la casa caprei.
Cine este?
Au răspuns iezuții în cor la bătaia în ușă.
Sunt eu — vrăjitorul bun, vreau să vă dau multe cadouri pentru că vă purtați bine.
Ce cadouri ai adus?
Au întrebat iezuții cu interes.
Oh, sunt multe, nu pot să le enumar pe toate. Un calculator frumos, o placă de skateboard cu roți luminoase, și un nou player de muzică cu difuzoare încorporate de putere foarte mare.
A răspuns lupul.
Wow! Am vrut mereu un skateboard pe care să mă plimb prin pădure.
S-a luminat de bucurie unul dintre iezuți.
Și eu am visat mult să am un player de muzică, și atât de puternic, încât muzica să se audă în toată pădurea!
S-a bucurat al doilea iezuleț.
Și doar cel mai mic a privit cu neliniște spre ușă și a strigat brusc:
Și dacă este lupul rău și vrea să ne înșele. Îi deschidem ușa, și el ne cață — și ne mănâncă.
Ha-ha-ha!!! Lup? El nu a auzit niciodată în viața lui de skateboard-uri, tablete și playere, el este vechi, ca stejarul nostru de lângă casă.
Râdeau iezuții. Împreună s-au apropiat de ușă, au deschis încuietoarea, și pe prag a apărut un uriaș lup gri.
Iezuții au strigat, au țipat, dar lupul era deja în cameră. A răcnit atât de tare, încât iezuții și-au închis ochii de frică. Lupul și-a deschis gura, s-a repezit pe iezuți și i-a înghițit pe toți deodată. Doar cel mai mic iezuleț a reușit să se ascundă într-un rucsac cu care copiii mergeau la plimbare în pădure.
Oh, ce geantă drăguță!
A aruncat lupul o privire la rucsac, în care se ascundea micuțul.
O voi lua pentru mine, îmi va fi de folos când voi merge după animale atât de proaste și neapărate.
Lupul a apucat rucsacul și a ieșit din casă. Iezuții mici au fost înghițiți de lupul atât de repede, încât nici nu au putut să se miște în burtă. Iar micuțul iezuleț din rucsac se gândea la un plan cum să-i spună mamei ce s-a întâmplat. Și, în sfârșit, i-a venit o idee strălucitoare.
Și-a amintit că are ceasuri inteligente și poate suna mama-capră.
Iezuleții a apăsat ușor butonul de apel și după jumătate de minut a auzit:
Alo, copiii, cum vă merge?
Capra a răspuns cu voce liniștit.
Iezuleții nu putea să-i răspundă, pentru că atunci lupul ar auzi totul. Micuțul a deschis ușor fermoarul, a scos mâna cu ceasurile inteligente și a pornit transmisia video. Pe tot drumul lupul cânta ceva pe nas, iar capra se pregătea urgent să meargă în ajutorul copiilor. De îndată ce a văzut coada gri pufos, a înțeles imediat totul.
Între timp, lupul a ajuns la casa lui. Aruncând rucsacul pe podea, lupul s-a întins pe patul lui moale și a început să sforăie. De îndată ce a adormit, micuțul iezuleț a sărit din rucsac și a sunat din nou capra.
Alo, mami, mamă! S-a întâmplat ceva groaznic!
Șoptea grăbit iezuleții.
Știu totul, am înțeles că lupul gri v-a răpit. Unde sunt ceilalți iezuți?
A întrebat capra.
Sunt în burtă, lupul i-a înghițit pe toți deodată.
A plâns iezuleții.
Știu ce trebuie să fac. Acum voi suna simultan pe toți iezuții care sunt în burtă. Ceasurile inteligente vor cânta atât de tare, încât lupul va vrea neapărat să-i scuipe. Și până atunci, voi ajunge la voi cu ajutoare.
Capra a apelat simultan șase numere ale iezuților ei, și în burtă lupului s-a auzit muzică tare.
Oh, ce se întâmplă cu burtă mea?
Lupul s-a trezit imediat.
Nu pot, ajutați-mă cineva!!! Nu mai pot!!!!
Lupul alerga din colț în colț, neînțelegând ce se întâmplă. Și în burtă muzica cânta la fel de tare. Lupul alerga din colț în colț, ținând-se de burtă, apoi de cap. Și brusc, complet pierdând controlul, lupul s-a lovit de o scaun, atât de tare, încât și-a rupt burtă, și imediat au sărit afară șase iezuți pe care i-a înghițit.
În acel moment, în casă a intrat capra cu ajutoare — au apucat lupul și l-au legat cu frânghii. Între timp, la casa lupului a sosit poliția animalelor și a dus răufăcătorul la o secție specială, de unde asemenea bandiți nu pot niciodată să scape.
De atunci, iezuții nu au mai deschis niciodată ușa străinilor. Mereu au ascultat de mamă și nu și-au scos niciodată ceasurile inteligente, care i-au ajutat să-l învingă pe lupul gri.
