În depărtare se zăreau acoperișuri frumoase de țiglă, iar puterile micului cățeluș Rex erau pe terminate. Dar dorința de a lua prânzul era atât de mare, încât s-a mobilizat și și-a grăbit pasul.
Deoarece prânzul putea fi obținut doar în sat sau oraș de la oameni miloși, el s-a îndreptat spre localitatea cea mai apropiată.
Aceasta s-a dovedit a fi un sătuc cu străzi îngrijite, plantate cu flori frumoase și parfumate. Deasupra lor zburau albine și fluturau fluturi.
Unul dintre fluturi s-a așezat pe nasul lui Rex, iar el a început să-l îndepărteze cu laba. Dar fluturele parcă se juca cu Rex, ba se depărta, ba se apropia din nou și îi gâdila nasul cu aripile sale. La început s-a supărat, dar apoi nici nu a observat cum s-a prins în acest joc. Rex mergea pe stradă, iar fluturele zbura alături. Așa a început prietenia lor.
Simțind mirosul de carne friptă, Rex a inspirat adânc și s-a îndreptat încet spre acea aromă. A văzut un cuptor mare, iar lângă el un bucătar care amesteca o mâncare într-o tigaie uriașă. Scâncind jalnic, Rex s-a uitat întrebător direct în ochii lui.
Acesta a zâmbit și a spus:
Ce, ți-e foame? Ei, vino încoace, ia un os!
Rex, exprimându-și recunoștința, a dat din coadă și, apucând osul, a început să-l roadă. Iar fluturele în acest timp s-a așezat pe o margaretă înflorită din apropiere și a început să-i bea nectarul. Astfel, fiecare dintre ei a avut propriul prânz.
Terminând masa, Rex a pornit din nou la drum, dar nu mai era singur. Cu el era acum prietena Fluture. Au hotărât să meargă la pârâu, ca să bea apă curată și rece. Coborând de pe deal în vale, au ajuns chiar lângă apă. Era transparentă și îi ademea cu răcoarea ei.
Aplecându-se jos, Rex a văzut chiar și fundul pârâului. Iar acolo, o minune! Pe fundul izvorului înota o broască simpatică. Ea a sărit din apă și a zâmbit vesel Cățelușului și Fluturelui.
Salut.
A spus Rex.
Ești atât de drăguță, prietenoasă. Noi călătorim aici cu fluturele. Vrei să te alături nouă?!
Idee excelentă, mulțumesc pentru invitație. O accept cu plăcere.
A spus Broasca.
S-au așezat pe malul pârâului și au organizat un concurs pentru cel mai frumos desen.
Cățelușul Rex a desenat o casă frumoasă, Fluturele — un soare blând, iar Broasca — iarbă verde și copaci stufoși. A rezultat un adevărat tablou.
Haideți.
A spus Fluturele.
Să-l lăsăm aici, pe nisip. Poate cineva va dori să completeze desenul nostru.
Rex și Broasca au fost de acord. Și, aruncând o privire tristă asupra creației lor, au pornit mai departe, acum în trei.
În depărtare se vedea o pădure mică, prietenii au hotărât să meargă direct spre ea. Căci tocmai de acolo se auzea un cântec atât de minunat al păsărilor, încât au vrut să vadă cu ochii lor pe cel care cânta atât de frumos.
Pădurea devenea tot mai aproape, iar cântecul — mai puternic și mai sonor. Oprindu-se sub un copac, călătorii au ridicat capetele în sus și au văzut o păsărică mică și neînsemnată. Era glasul ei sonor și misterios care i-a atras spre pădure.
Iar păsărica se numea — Privighetoare. Și deoarece privighetorile cântă seara și noaptea, prietenilor le-a devenit clar că e timpul să caute un loc de dormit. Nici nu au observat cât de repede a trecut ziua și s-a întunecat.
Mulțumindu-i Privighetorii pentru cântecul minunat, au pornit în căutarea unui loc retras pentru noapte. Deodată, sub o buturugă mare cineva s-a mișcat. Speriindu-se puțin, Rex, Fluturele și Broasca au sărit în lateral. Și atunci a apărut o față mică cu un nas ascuțit. Era un Arici…
Salut tuturor!
A spus el vesel.
Încotro vă îndreptați pe întuneric?
Ei bine, am vrea să găsim un loc de dormit. Ne-am obosit în timpul zilei, și noaptea se apropie.
A spus Rex.
Atunci ați avut noroc că m-ați întâlnit. Vă voi ajuta cu plăcere. Vedeți această buturugă mare? Aceasta e casa mea. Locuiesc aici. Și e mult loc în ea, ajunge pentru toți. Așezați-vă, vă rog, unde vă e confortabil, va fi cald și confortabil pentru toți.
Fluturele s-a așezat pe o ramură — o creștere din buturugă. Broasca s-a ascuns sub o rădăcină care ieșea din pământ, iar Rex s-a culcat la prag, ca un adevărat paznic. Ariciul și-a ocupat și el locul obișnuit.
În pădure s-a făcut complet întuneric, doar stelele sclipeau pe cer și strălucea luna luminoasă. Prietenii s-au culcat mai confortabil și au adormit profund, pentru ca dimineața să se trezească viguroși și odihniți. Și pentru ca într-o nouă zi să pornească într-o nouă călătorie captivantă.
Citiți basme, și sufletul vostru va fi cald și plăcut!
