Sus de tot, în cer, pe norișori de zahăr trăiește un micuț unicorn albastru. Credea că are cel mai confortabil și gustos norișor. Acesta îi era și casă, și hrană. Într-adevăr, ce delicatesă: norul era vată de zahăr. Zilnic unicornul ciugulea câte o bucățică mică la micul dejun, la prânz și la cină. Era sătul.
Unicornul avea multe de făcut: să sară de pe un norișor pe altul, să prindă ploile de zahăr care cad și să cânte un cântecel, vesel sau trist, după cum era dispoziția. Viața își urma cursul, iar unicornul albastru era fericit.
Într-o zi s-a trezit dintr-un ușor hurducat. A sărit în sus și a văzut că lângă norișorul lui se lipise o altă insulă. Acolo trăia tot un unicorn, dar roz. Și acesta s-a hotărât să se instaleze chiar acolo! Ce obrăznicie!
Toată ziua unicornul albastru a umblat încruntat. Idila lui s-a încheiat! Desigur: nu mai poți sări liniștit, nu mai poți cânta. Mereu există un martor mut. În plus, trebuie să suporte și năzbâtiile vecinului.
Unicornul roz iubea să cânte la instrumente muzicale, iar norul lui îl ajuta mult: când făcea o trompetă de zahăr, când o vioară de zahăr. Dar singurul instrument la care vecinul cânta bine era pianul de zahăr. Celelalte îi ieșeau cu greu. Pe scurt, un adevărat coșmar!
Și atunci, în capul unicornului albastru s-a născut un plan. A început să-i facă necazuri vecinului: făcea zgomot noaptea, mânca gălăgios în timpul mesei și chiar sufla cu un șuvoi de aer instrumentele muzicale din zahăr! Asta unicornul roz nu a mai putut suporta.
Într-o dimineață, trezindu-se cu un zâmbet viclean și gânduri despre noi năzbâtii, unicornul albastru a descoperit că norișorul vecinului dispăruse. Dar nu s-a bucurat, ci, din motive necunoscute, s-a întristat. Se pare că vecinătatea avea farmecele ei. Se putea sta de vorbă sau arăta noi moduri de a sări pe norișori. În a treia zi, unicornul albastru și-a pierdut pofta de mâncare și nici nu mai avea chef să sară.
Din fericire, unicornul roz nu plecase prea departe. Se ascunsese tot timpul după un munte de nori din apropiere. Noaptea s-a întors. Îi părea rău de vecinul său neînțelept și a hotărât să-i dea o a doua șansă. Și nu s-a înșelat!
Unicornul albastru a primit întoarcerea celui roz cu reținere, dar a devenit mult mai prietenos. După câteva luni, vecinii au început să se viziteze unul pe altul și s-au împrietenit foarte bine!
