Și era odată, într-un frumos oraș din nord, un Arțar.
Cum a ajuns aici, nici nu-și mai amintea. De obicei, despre cei ca el se spune că unde te-ai născut, acolo ți-e și de folos.
Stătea Arțarul, cu brațele-i răspândite pline de crengi, și privea viața din jur. Uneori vrăbiile se-adăpostau în coroana lui de ploaie și vânt, iar copiii care se-ntoarceau din școală se opeau să vorbească lângă el.
Cuplurile îndrăgostite iubeau să viseze vara în umbra lui.
Așa trăia Arțarul. Mult sau puțin timp a trecut, și s-a mutat în casa de lângă el un bătrân cărunt. Arțarul îl vedea des. Bătrânul avea ochii triști și inima bună.
Odată s-a oprit bătrânul lângă Arțar. Arțarul șoapte cu frunzele lui:
Bătrâne, de mult te cunosc. Tu ești singur și eu sunt singur. Hai să fim triști împreună.
De ce să fim triști? Hai să ne bucurăm de fiecare zi. Uită-te, câte minuni sunt în jur!
Și într-adevăr. Arțarul a început să observe cum Soarele strălucea într-un fel deosebit, cu dragoste. Oamenii veneau sub crengile copacului, împărtășind intenții bune și sentimente sincere.
Odată, într-o toamnă aurie, s-a apropiat de Arțar o micuță fată, o elevă de clasa întâi. Cu entuziasm a adunat într-un frumos buchet frunzele lui multicolore, l-a mângâiat cu dragoste și a fugit.
"Bunicule, uite! Aceștia sunt prietenii mei! Sunt adevărați, frumoși!" — a strigat fata bătrânului chiar de la ușă. În fața bătrânului s-au deschis în evantai frunze de o frumusețe nemaivăzută.
"Bun Arțar. Cât de mult bine vine de la el", — a gândit bătrânul.
A doua zi, Arțarul a fost tăiat. Și s-a format un gol în sufletul Bătrânului. Vrăbiile nu mai cântau la fel de sonor, iar soarele nu mai încălzea.
A venit iarna, rece, geroasă, cu artificiile Anului Nou.
Bătrânul a trăit-o cu inima deschisă și o tăcută tristețe.
S-a dus iarna, și a venit în locul ei primăvara rumenă.
Soarele din mai încălzea ușor viața din jur. Peste tot se-ntrezărea căldura.
Odată, prin ușile larg deschise, a alergat la bătrân nepoata: "Bunicule, din ciocanul de arțar au apărut niște crenguțe cu frunzuțe. Miracol! Un adevărat miracol!".
Bătrânul a râs, și lumea i-a răspuns cu un râs bun. Din nou a venit vremea să te bucuri de fiecare zi.
