Sub un stejar de la marginea pădurii s-a stabilit o familie de arici. Stejarul nu se supăra deloc de acest vecinătate. Îl deranjau foarte mult șoarecii și gândacii-xilofagi, iar aceștia se temeau toți de arici.
Mama aricioaică se trudea toată ziua, punând bârlogul în ordine. Tata dormea, iar noaptea ieșea la vânătoare. Curând și puii au început să-și scoată curioși nasucurile afară. Dar le era teamă, pentru că erau atâtea lucruri neobișnuite în jur.
Într-o zi, mama a plecat din treburi, iar cel mai curajos dintre pui, Ariciel, a ieșit din bârlog. Mult timp a clipit din cauza luminii soarelui, și îi plăcea din ce în ce mai mult afară. Atâtea mirosuri ispititoare și atâta foșnet!
Dușmanilor nu le era frică, pentru că mama îl învățase să se ghemuiască în clipele de pericol și să-și ridice acele în sus. A găsit singur delicatese și a mâncat cu plăcere.
S-a culcat sub stejar, lângă bârlog, și a început să moțăie sub șoaptele frunzelor. O frunză îi povestea ce văzuse de la înălțimea ei. Iar Ariciel oftă încetișor, pentru că de acasă nu putea să plece atât de departe.
Dar atunci s-a întors mama și, supărată, l-a dus acasă. Se neliniștea mult pentru viața puilor și se străduia să-i ferească de pericol.
Curând puii au crescut și s-au împrăștiat în bârloage diferite. Doar Ariciel nu uita stejarul și venea mereu la umbra lui să asculte foșnetul frunzelor. Doar el știa despre ce vorbesc.
Ana și arici
Pe cărare Ana mergea,
Se împiedică și cădea.
Și deodată pe o frunză
Un arici ea zări.
― Ce ghimpat ești tu,
Hazliv, dar nu rău.
Hai să te iau
Acasă cu mine.
Ariciul s-a supărat
Și a pufnit în răspuns.
Iar Ana a auzit
Un ferm: «Nu!»
― Aici m-am stabilit
Și e casa mea.
Mai bine ia
Creionul și albumul.
Desenează un portret,
Învață copiii.
Ei vor dărui mamelor,
Ca să se bucure toți din suflet.
Întâmplare în pădure
Odată, o coțofană a adus în pădure o veste:
― Primăvara! Primăvara a sosit!
Și pădurea s-a trezit, a bâzâit și a foșnit.
Toate animalele și păsările au strigat deodată:
― Dar de ce n-am întâmpinat primăvara?
Nicio urmă a ei nu am observat?
Doar bradul tăcea încetișor,
Stătea pe un deal și cu laba lui ocrotea
Un ghiocel care tocmai înflorise.
Creația primăverii, floarea albă.
