Adulții de obicei zboară toată ziua în căutarea de valori, iar cei mici rămân pe copac împreună cu bona cea bătrână. Dar este atât de tentant să găsești comori!
Fili și cel mai bun prieten al său, Fedi, și-ar fi dat cozile și aripile, doar să obțină comori adevărate! Dar de unde să le ia, dacă nu au hartă? Însă într-o zi, Fedi a adus o hartă!
Uită-te, Fili, ce am eu! O hartă adevărată!
Uau! Ce noroc! Hai, arată-mi.
S-a bucurat Fili.
Uită, aici. Cruciulița asta e comoara, iar asta e copacul nostru — de la el vom începe căutările.
Iar asta ce e?
Întrebă Fili cu îndoială, privind la liniile strâmbe, ca de la o gheruță mică, pe frunza zbârcită și uscată.
Asta e direcția și numărul de pași. Fiecare liniuță înseamnă zece pași.
Iar de unde ai luat-o?
Întrebă Fili cu îndoială.
Am desenat-o eu!
Spuse Fedi mândru.
Dar se poate așa?
Întrebă Fili. Prietenul doar ridică din umeri. Dar amândoi s-au îndreptat imediat spre ieșirea din camera copiilor.
Soarele le încălzea blând nasurile curioase, Fili și-a desfăcut cu plăcere aripile și s-a ridicat vioi în aer. Își iubea foarte mult aripile. Erau strălucitoare, de culoare lila deschis.
Dragonul nu se putu abține, întoarse puțin gâtul și își încrucișă ochii ca să-și admire aripile. "Cea mai frumoasă pereche de pe tot copacul dragonilor" — se gândi el.
Și imediat aproape se izbi de o creangă lângă pământ. Fedi se prăvăli de râs. Fili pufni și își îndreaptă cu grijă cursul, apoi se așezară împreună la poalele copacului. De jos, copacul li se părea pur și simplu uriaș.
Ei, scoate harta.
Fedi se repezi imediat la săculețul mic de pe piept și scoase de acolo prețiosul obiect.
Deci. Drumul care ne așteaptă e lung și greu, așa că am luat cu noi ceva de mâncare — fructe de dragon, vom bea rouă proaspătă și vom dormi pe pământul tare, ca într-o adevărată aventură!
Spuse el.
Cum să dormim?
Fili chiar se uluise, nu dormise niciodată în viața lui în afara camerei copiilor, sub litera F.
Ei, cine știe cum se va întoarce norocul spre noi. Nu ne putem întoarce acasă fără pradă.
Prietenul avea un aer foarte hotărât. Fili se lăsă și el puțin convins. Deși ideea de a dormi pe pământul tare și necunoscut nu-i plăcu.
Și aventura începu. Fedi luă harta și mergea în față, spunând: "Trei zeci de pași la dreapta de la copac, apoi să ne întoarcem la stânga și să mergem încă zece pași drept înainte, acum trebuie să ne întoarcem de două ori la stânga și să facem treizeci și trei de pași".
Trecură doar câteva minute și Fili era deja obosit. Se învârteau și făceau ocolișuri pe jos sub copac, și nu se vedea sfârșitul călătoriei lor.
Ascultă, e o treabă foarte obositoare, nu e timpul să facem o pauză?
Ce spui? Abia am început! Când găsim comoara, vom face pauză.
Fili se târî docil după prieten. De fapt, până la ținta dorită mai rămăseseră literalmente câțiva pași, și iată că dragonașii ajunseră la locul marcat pe hartă cu o cruciuliță.
Chiar în fața lor era un tufiș. Fedi se cufundă hotărât în desișuri. Timp de un minut se zbătea zgomotos printre ramuri, care foșneau cu frunzișul verde și se împotriveau asaltului. Dar apoi dragonul sări brusc de acolo cu o strălucire triumfătoare în ochi.
Ce e acolo?
Fili dădea nerăbdător din coadă și sări lângă prieten.
Uită.
Acesta deschise lăbuța și arătă o pietricică mică în dungi.
Uau.
Spuse Fili fermecat. Pietricica era într-adevăr foarte drăguță. Imediat organizară o gustare. Prietenii mestecau fructe, le spălau cu rouă și își admirau comoara.
O comoară bună ai găsit, Fedi! Doar că cumva prea repede am găsit-o.
Spuse Fili. Uitase deja de temerile sale și îi venise foarte tare să găsească și el ceva.
Asta da. Și comoara e doar una, cum s-o împărțim?
Fu de acord Fedi.
Exact! Poate să mai căutăm?
Dar harta e și ea doar una!
Spuse Fedi.
Și ce dacă. Hai să începem de la alt copac. Acum mergem la oricare și începem tot drumul de la început!
Nu se pierdu cu firea Fili.
Ai avut o idee grozavă!
Strigă Fedi de bucurie. Se ridicară imediat, ascunseră comoara, desfăcură harta și plecară spre cel mai apropiat copac. Parcurgând din nou drumul după hartă, descoperă o piatră uriașă, în spatele căreia Fili găsi o scoică albă minunată.
Dragonașii exclamară uimiți de frumusețea descoperirii lor, apoi fără să stea mult pe gânduri, trecură la căutarea următoarei comori. Găsiră al treilea copac și reluară din nou traseul. Îi conduse la un pârâiaș rece, pe fundul căruia scânteia și străluceau o hârtie de bomboane.
Fedi băgă curajos laba în apa rece și scoase noua prețiozitate. Între timp, începu să se însereze încetul cu încetul. Fedi declară că are destule comori și că ar fi timpul să se întoarcă.
Fili privi cu jale la hartă și fu de acord. Se ridicară în cer și, văzând copacul natal, zburară acasă.
La ușa dormitorului de sub litera F, Fili și Fedi începură să împartă comorile.
Hârtia și piatra pentru mine, scoica pentru tine.
Spuse Fedi.
Nu e corect, tu ai două comori, iar eu una.
Observă Fili.
Dar ce să facem? Dacă îți dau pietricica, mie îmi rămâne doar hârtia, și din nou nu e corect.
Fili și el vedea că nu pot împărți comorile în mod egal. Și atunci își aminti de hartă și de toată ziua lor minunată cu căutări, pauze și comori.
Știi ce, ia tu toate comorile astea. Iar mie lasă-mi harta!
Spuse Fili prietenului.
Ei, dacă vrei tu așa...
Fedi mulțumit întinse frunza cu harta prietenului, iar el își legă mai strâns săculețul cu comori. Intrară în dormitor, unde bona așternea deja paturi curate, și începură să le povestească celorlalți despre aventurile lor.
Când toți dormeau deja, Fili își strânse blând harta la piept și se gândi visător: "De ce mi-ar trebui comori, când am o astfel de hartă? Cu ea îmi voi găsi un munte întreg de comori de aventuri".
