Într-un orășel îndepărtat trăia odată un băiat pe nume Mihai cu o inimă foarte bună. Trăia, desigur, nu singur, dar vara se plictisea adesea. Mama lui pleca în fiecare zi la muncă și se întorcea doar noaptea târziu, tatăl dispărea cu totul în deplasări, iar prietenii-colegi de clasă călătoreau pe la mări și stațiuni.
Așa că de obicei Mihai se plimba. Și într-una dintre acele zile trecea pe lângă o pădure deasă, și acolo, uite — o lumină a strălucit. Mama îi spusese băiatului să nu meargă în pădure, dar curiozitatea e mai puternică decât orice poruncă.
Fără să ezite o secundă, Mihai s-a îndreptat spre pădure. Lumina ciudată l-a condus la o poiană — și acolo se întâmpla ceva! Un fluture de o frumusețe incredibilă, de mărimea unei mâini sau chiar mai mare, se încurcase într-o pânză de păianjen. Și un păianjen la fel de uriaș se târa spre el.
Dacă ar fi fost altcineva în locul lui Mihai, s-ar fi speriat, dar eroul nostru era curajos. Nu s-a speriat, a luat un băț și a alungat monstrul înfricoșător. Iar fluturele a dispărut brusc. Și deodată pe poiană a apărut o fată frumoasă, într-o rochie lungă și cu aripi delicate.
Îți mulțumesc, salvatorul meu.
A spus ea cu o voce cristalină.
Pentru că m-ai găsit și m-ai salvat, îți dăruiesc trei dorințe. Ce îți dorești?
Mihai chiar și-a frecat ochii cu mâna — frumoasa nu a dispărut. Și atunci, zâmbind larg, a închis ochii și a dorit:
Vreau un Transformer. Din colecția nouă.
Vei avea seara un Transformer. Ce mai dorești?
Aici Mihai s-a gândit. Dorințele — sunt un lucru serios, nu trebuie irosite pe fleacuri. În cărți scria că magia se întâlnește doar o dată în viață.
Vreau... Vreau ca mama și tata să nu mai fie nevoiți să muncească atât de mult.
A spus ferm băiatul. Pe buzele zânei a apărut un zâmbet ușor.
O alegere excelentă. Iar ultima?
Hai să... Hai să-mi povestești tot-tot despre magie!
Nu s-a putut abține băiatul.
Ei bine, tot-tot nu-ți pot povesti, dar... Ce vrei să afli? Să nu fie o dorință.
Cine ești tu? Ești o zână adevărată? Și unde sunt celelalte? De ce nu v-am văzut niciodată până acum?
În ochii fetei zâmbitoare a apărut brusc tristețe.
Da, sunt o zână. Suntem multe, dar trăim în lumea noastră, unde voi nu puteți ajunge. Doar eu zbor prin lumea voastră. M-au blestemat cândva. Am întâlnit un vrăjitor puternic, iar acela a vrut dorințe. Eu nu am vrut să-l ajut, iar el în schimb m-a închis pe Pământ. Trebuie să vă îndeplinesc dorințele...
Zâna și-a plecat capul trist. Neputând să reziste, Mihai a alergat la ea și a mângâiat-o pe cap.
Nu plânge! Știi ce? Să fie a treia mea dorință: să fii liberă!
Zâna a râs de fericire, l-a mulțumit pe băiat din inimă și s-a topit chiar pe cărarea din pădure. Iar seara mama a venit acasă. A vestit că pe ea și pe tata i-au promovat, și acum vor fi mai des acasă.
Și a adus un Transformer cadou, cum altfel.
