Iată că a venit la noi frumoasa toamnă. Ea a vopsit copacii cu culori pestrițe, a uscat frunzele sub picioare, a dăruit tuturor o recoltă bogată. Și nu a uitat, desigur, nici de copiii sportivi. Le-a dăruit lor vreme caldă, liniștit și însorită.
Pe stadionul sportiv se pregătesc pentru o competiție, pentru un maraton sportiv. Antrenorul de atletism ușoară supraveghează ca băieții și fetele să alerge corect:
Vasile, privește înainte, bărbia mai sus! Petru, spatele drept, nu te apleca înainte! Maria, mai bine sări cu picioarele, nu face pași largi! Ira, ajută-te pe tine, fă mai mulți mișcări cu brațele!
Copiii aleargă pe pista circulară, se străduiesc. Se dezvoltă la ei un caracter puternic, dobândesc voință.
Și pe o bancă lângă cale stă Răutăcioasa și se uită:
Cu cine să mă împrietenesc? Cu cine să fiu capricioasă? Mă duc la Ira, ea a ajuns ultima la linia de sosire.
Salut, Ira! Îți pare rău că ești ultima? Gândește-te, cât de rapizi sunt! Nu te mai împrieteni cu ei, hai și să ne supărăm pe toți.
Zise Răutăcioasa, a îmbrățișat tandru pe Ira și a tras-o spre bancă. Dar pe neașteptate, Ira i-a tras mâna înapoi:
Astazi sunt ultima, dar mâine voi fi prima la sosire! Mă voi strădui foarte mult.
Zise ea cu încăpățânare.
Toamna s-a bucurat că Ira a răspuns așa, și i-a dăruit obrajii roșii, ca să fie Ira și mai frumoasă.
Răutăcioasa a oftat greu și s-a dus pe banca ei:
E plictisitor să stau singură, fără să fac nimic.
Vede, Vasile s-a poticnit și a căzut pe pista de alergare.
Aha, acum mă voi împrieteni cu el.
Gândi Răutăcioasa și s-a apropiat de Vasile și îl întreabă:
De ce nu plângi, nu țipi? Sau nu doare?
Doare foarte mult, dar eu știu să suport.
De ce să suporți, prostule, țipă mai tare, bate din picioare. Atunci te vor plânge, și ți vor da medalie.
Nu, sportivii nu plâng, și medaliile se dau pentru realizări. Du-te Răutăcioasă, nu vreau să mă împrietenesc cu tine.
Nici nu-mi trebuie!
Răspunse Răutăcioasa și plecă.
Toamna a suflat cu o briză caldă pe răniță lui Vasile, iar razele soarelui au netezit-o. Durerea s-a potolit.
Stă iar Răutăcioasa pe bancă și se uită cum se antrenează copiii, Petru o depășește pe Maria. Și s-a copt în sufletul ei un plan viclean.
A ajuns Răutăcioasa pe Maria și șoapte în urechea ei:
Împinge-l pe Petru la o parte, și tu vei ajunge prima.
Maria a făcut exact asta, l-a împins pe Petru. Petru nu s-a putut ține, și-a scrântit piciorul și a căzut.
Maria a ajuns prima și așteaptă lauda și premiu. Dar antrenorul, din cine știe ce motiv, se uită furios la ea. Și toamna s-a întristat. Norii negri au acoperit cerul, s-a întunericat în jur.
Doar Răutăcioasa o laudă pe Maria:
Bravo, deșteaptă, așa trebuie, cucerește victoria cu orice preț.
S-a întors Maria și a văzut cum Petru stă pe pământ, nu poate să se ridice pe picioare.
Și Răutăcioasa șoapte:
E vina lui, nu a putut să se țină, slăbănogule!
Maria i-a fost milă de Petru, s-a apropiat timid de el și l-a întrebat:
Doare mult? Lasă-mă să te ajut.
Maria i-a întins mâna prietenului. Petru a apucat-o, a încercat să se ridice pe picioare, dar nu a putut, a căzut și a suspina de durere.
Nu pot să calc pe piciorul stâng.
Îmi pare rău, te rog, Petru! Îmi pare rău, nu m-am gândit că va ieși așa.
S-a apropiat antrenorul, l-a luat pe Petru în brațe și l-a dus la punctul medical. Maria stătea zăpăcită: "Ce am făcut???" — se gândea ea.
Nu trebuie să te îngrijorezi! Cel mai important e că tu ai ajuns prima, bucură-te!
Încerca noua prietenă să o încurajeze.
Dar în sufletul Mariei nu era bucurie, dimpotrivă, doar amărăciune și grea povară din propriul act.
Nu-mi trebuie victorie cu atât preț! Du-te Răutăcioasă, din cauza ta nu sunt decât nenorociri!!!
Maria a plâns. Nimeni nu a vrut să se împrietenească cu Răutăcioasa, așa că ea se chinuie, caută noi prieteni. Și când îi găsește, toamna plânge, inundând pământul cu ploaie.
