Când s-a întâmplat această poveste — nimeni nu-și amintește și nu știe. Și dacă s-a întâmplat vreodată — rămâne și mai misterios. Pe scurt, s-ar fi putut întâmpla oriunde și oricând.
Într-o veche casă de țară, într-o pivniță întunecată, trăiau patru șoricelușe: Zhulia, Zhuzha, Musya și Masya. Zhuzha și Zhulia erau șoricelele gri obișnuite, iar Masya și Musya nu semănau cu ele: blănurile lor erau albe.
Surorile gri Zhulia și Zhuzha nu simțeau dragoste pentru surorile lor neobișnuite ca culoare, pentru că nu erau ca toate celelalte.
Probabil că nu sunt chiar surorile noastre, cineva le-a adus aici.
Repetau constant surorile.
Dar aceasta nu era singurul motiv să nu le placă. De fiecare dată, când șoricelele ieșeau să strângă firimituri sau să guste ceva gustos, sau pur și simplu să alerge și să se joace prin casa mare, deveneau imediat ținta pisicii negre a gospodarului, Baziliu.
Înainte ca surorile să se strecoare, pisica era deja acolo, așteptând, privind cu ochii ei vicleni ca mărgele la surorile albe, sperie pe celelalte. Au hotărât să se despartă și să nu iasă din gaura lor toți patru deodată.
La început, surorile albe au fost supărate, dar apoi s-au resemnat și au început să iasă din pivniță singure. Le era frică, pentru că Baziliu putea apărea oricând. Dar curiozitatea și setea de aventură alungau frica.
Explorând casa, au ajuns într-o cameră interesantă și neobișnuită, care era plină de jucării. Surorile s-au uitat atât de mult la jucării, încât nu au auzit cum a intrat în cameră o fetiță cu pisica neagră în brațe.
Fetița se numea Nadia, iar pisica, pe care o cunoșteau deja, era Baziliu. Nadia s-a speriat și ea, pentru că nu văzuse niciodată șoricelele albe, și mai ales pe unele atât de curioase și neînfricoșate.
Așa, Masya, Musya, Nadia și Baziliu au devenit prieteni. În fiecare dimineață, surorile alergau la noii lor prieteni, le plăcea să petreacă timp împreună. Iar surorile gri au început și mai mult să nu le placă Masei și Musiei, pentru că pisica Baziliu a început să vâneze doar pe ele.
Într-o noapte de Anul Nou, șoricelele albe s-au dus la Nadia, iar Zhuzha și Zhulia au rămas acasă, în pivniță. Sunetele tare și necunoscute de sus nu le dădeau pace. Curiozitatea a învins și au hotărât să vadă ce se întâmplă acolo. Și din nenorocire, pe drum au întâlnit pisica.
Baziliu s-a repezit la șoricelele, le-a apucat de blănurile gri. Pisicii îi plăcea mult când o lăudau stăpânii. A adus șoricelele adulților, dar în zarvă de Anul Nou nu aveau timp pentru el, așa că pisica a pus șoricelele într-o cușcă.
Timpul pentru a-și exprima dorințele și a deschide cadourile se apropia. Nadia cu Masya și Musya s-au coborât la bradul de Crăciun. Sub brad erau atât de multe cadouri! Nadia le-a pregătit și pentru prietenele ei, pentru că în noaptea de Anul Nou fiecare trebuie să aibă un cadou.
Dar ce-i asta? Pe masă, într-o cușcă, stau Zhuzha și Zhulia. Și oricât nu s-ar fi iubit surorile una pe alta, oricâte reproșuri nu ar fi auzit, totuși sunt surori. Le-a păru atât de rău pentru ele!
Nadienka, te rog, fă-ne un cadou special: eliberează surorile noastre!
Strigară în glas Zhuzha și Zhulia.
Nadia era o fetiță bună și drăguță, a îndeplinit cererea prietenelor.
Bucuria nu avea margini. Patru surori s-au învârtit în dans, atrăgând cu ele pe Nadia și pe Baziliu.
De atunci, surorile șoricelele nu s-au mai certat și nu s-au mai despărțit. Acum, toți patru mergeau în vizită la Nadia și la pisica Baziliu.
