Un Iepure frumos și ușor ca vântul trăia într-o pădure imensă și deasă. Iepurele gri locuia singur în micuța lui căsuță și visa cum va întâlni pe iubita lui.
În fiecare zi, Iepurele ieșea din locuința sa în căutarea hranei, iar în weekend-uri se ducea să se plimbe pe o poiană, unde se adunau adesea alți iepuri pentru a petrece timp vesel și interesant.
Pe poiană era foarte frumos. Acolo crescuseră flori peste tot, care mirositeau în toată pădurea, iar iarba verde și înaltă îi proteja pe iepuri de soarele fierbinte.
Și iată că într-o duminică, Iepurele se duse din nou pe poiana lui obișnuită. Se-ntinse sub iarba înaltă, rupând câteva flori pentru a se bucura de mirosul lor minunat.
Iepurele zace și visează cum va întâlni o Iepuroasă frumoasă. Și brusc, ca un fulger din cer, ceva moale și cald i se prăbușește peste el. Iepurele sări în sus și văzu că pe iarbă zace o Iepuroasă.
Ești nebună? Nu vezi că iepuri cuviincioși se odihnesc aici?
Întrebă Iepurele cu grijă.
Îmi pare rău, te rog. Eram atât de ocupată privind acea floare, încât nu te-am observat în iarba înaltă.
Se grăbi Iepuroasa să-și ceară iertare.
Ei bine, nu-i nimic grav. Nu ești deloc grea, sunt perfect bine! Poate că ne-am putea uita împreună la florile de pe poiană, și apoi ne-am putea plimba. Soarele arde atât de tare, mă tem că urechile mele ar putea să se ardă și atunci ar fi foarte dureros.
Nu mă opun.
Se bucură Iepuroasa. Ei îi plăcea clar Iepurele. Și cum să nu, era cel mai frumos din toată pădurea.
Iepuroasa și Iepurele se plimbară împreună pe poiană, se uitară la florile mici, apoi se ducură să se plimbe pe o cărări în umbră, pentru a nu-și arde urechile la soare. Și așa se plimbau împreună în fiecare zi. Iepurele îi oferea Iepuroasei buchete din morcovi, varză, și apoi s-a hotărât și i-a mărturisit că s-a îndrăgostit.
Tu ești cea mai frumoasă Iepuroasă din lume! Te iubesc!
Striga Iepurele bucuros aproape la fiecare pas.
Dar Iepuroasa nu i-a spus niciodată asta Iepurelui. Se temea că Iepurelui i se părea doar o iluzie, și că nu era deloc îndrăgostit.
Ei bine, Iepurele, desigur că poți spune orice. Dar nu sunt sigură că mă iubești cu adevărat!
Iepurele se întristă și tăcu. Îi era atât de rău, încât nu știu ce să răspundă. Se plimbau tăcuți pe poiană, oprind-se lângă fiecare floare frumoasă, și nu observară cum soarele ajunse chiar deasupra capetelor lor. Și când Iepurele o însoți pe Iepuroasă până acasă, văzu brusc că urechile ei deveniseră roșu-închis, ca o cireașă.
Iepuroasă, ce se întâmplă cu urechile tale?
Întrebă Iepurele cu groază.
Iepuroasa voia să-și atingă urechea cu laba, dar îi doare atât de mult, încât țipă.
Iepurele atingu fruntea Iepuroasei și ochii lui devenira mari cât monede.
Ai febră! Trebuie să te tratezi urgent, și urechile să le ungi cu vreo cremă.
Iepuroasei îi era atât de rău, încât nici nu auzi ce spunea Iepurele. Ochii i se-ntunecară, și căzu.
Deschizând ochii, Iepuroasa începu să-și amintească ce i s-a întâmplat. Acum zăcea în patul ei moale și confortabil, iar pe o masă mică lângă ea, stătea un buchet din morcovi.
Iepuroasa încercă să-și atingă urechile și imediat observă că nu-i doare deloc. Nu mai avea febră, și se simțea foarte bine.
Și atunci auzi pași ușori, și din ușă apăru capul Iepurelui.
Iepuroasă, dragă, în sfârșit te-ai trezit!
Urechile mele nu mai dor deloc, și nu mai am febră. Dar cum ai ajuns aici și de unde a venit acest minunat buchet din morcovi pe masa mea?
Ei bine, de unde! Voiam ca atunci când te-ai trezi, să te bucuri imediat și să mănânci. Te iubesc atât de mult și mă îngrijorează pentru tine.
Și Iepuroasa înțelese că Iepurele cu adevărat o iubea foarte mult. Pentru că doar cei care sunt îndrăgostiți sunt gata să ajute și să salveze în momentele grele! El a salvat-o, și acum vor trăi mult și fericiți! Și după câteva săptămâni, Iepuroasa și Iepurele se căsătoriră, și foarte curând au avut o grămadă de mici iepurași pufoși!
