Avia odată un iepuraș. Într-o dimineață s-a trezit și a văzut cum o rază de soare sare pe pervazul ferestrei. Iepurașul s-a bucurat, pentru că avea o treabă foarte importantă.
Iepurașul voia să termine casuța din lut pe care o începuse să o modeleze aseară, dar nu o terminase și adormise.
Dimineața avea multă putere. A mâncat micul dejun și a alergat cu bucurie spre șantier.
La început totul a mers bine: iepurașul a făcut ferestrele și ușa, apoi s-a apucat de acoperiș. Acoperișul nu ieșea deloc: când se prăbușea, când stătea strâmb într-o parte și în alta.
Iepurașul a tot îndreptat acoperișul, dar nu i-a ieșit nimic. Atunci s-a supărat și a lovit casuța cu piciorul.
Da, da, iepurașul nostru avea un defect: nu-i plăcea când ceva nu-i ieșea. Atunci începea să se neliniștească: bătea din lăbuțe, strica tot, plângea și fugea cât mai departe de lucrul neterminat.
Deodată, de nicăieri, a apărut un pitic. Arăta exact ca toți piticii despre care mama îi citea iepurașului în cărțile cu povești.
Salut, iepuraș! Sunt piticul. Văd că ești supărat și asta te împiedică să-ți termini frumoasa casuță.
Da, mă simt foarte rău, nu am deloc putere pentru asta! ― a răspuns iepurașul.
Știu cum te pot ajuta, dar va trebui să găsești ceva, ― a spus piticul.
Sunt de acord! ― s-a bucurat iepurașul.
Există un vrăjitor rău, care adună puterea, iar tuturor celorlalți le lasă neputință, furie și agresivitate. De îndată ce cineva începe să se supere, vrăjitorul îi ia puterea și o ascunde departe, foarte departe, într-un cufăr. Îți dau o busolă magică, care te va duce la acest cufăraș și nu te va lăsa să te rătăcești de drum, ― a explicat piticul.
Mulțumesc mult! Mă voi strădui să găsesc cufărul! ― a strigat iepurașul și a pornit imediat la drum.
Drumul a fost foarte greu și trecea prin pădurea deasă, unde trăiau animale sălbatice care îl speriau pe iepuraș. Dar el mergea înainte oricum, pentru că știa că îl așteaptă cufărul cu puterile.
După o zi întreagă, iepurașul a găsit cufărașul în care era păstrată puterea lui. Când a deschis cufărul, lumina i-a strălucit pe micuța față, iar puterile i s-au întors.
Drumul de întoarcere i s-a părut iepurașului scurt, pentru că avea cu el puterea, care l-a ajutat să treacă peste toate greutățile.
Îndată ce iepurașul s-a întors acasă, a alergat să termine casuța. De data aceasta lucrul a mers strună. Casuța a ieșit foarte frumoasă!
Acum iepurașul știa că își poate păstra puterile dacă este mereu adunat și calm.