Într-o pădure, pe o poiană luminoasă, stă o casă micuță. Este decorată cu frunze și flori colorate. Acolo trăiește o buburuză micuță. Îi plac foarte mult hainele strălucitoare. Rochița ei preferată este roșie cu buline negre. Buburuza se plimbă în fiecare zi prin pădure, admiră florile, zboară de pe o frunzuliță pe alta și se încălzește sub razele soarelui.
Odată, buburuza a hoinărit prea mult prin pădure și s-a rătăcit. Deodată a văzut un Păianjen care își strângea pânza de pe o ramură.
Păianjene, ajută-mă să găsesc drumul spre casă, spuse buburuza.
Păianjenul s-a uitat la ea cu mirare:
Nu vezi ce nori sunt pe cer? Acum va ploua. Ajută-mă să strâng pânza și s-o ascund. Nu vreau să se ude.
Nu am timp să te ajut, mă grăbesc acasă, răspunse buburuza.
Nu poți pleca acum, te vei uda și tu sub ploaie. Ajută-mă, iar când se oprește ploaia, îți arăt eu drumul.
Încă ceva! Îl găsesc și singură! Nu mi-e frică de nicio ploaie!
Buburuza nu l-a ascultat pe Păianjen și s-a târât pe cărare să-și caute poiana.
Deodată a bătut vântul și a început o ploaie puternică. Buburuza nu a apucat să se adăpostească. Rochița ei roșie și aripioarele s-au udat până la piele! Acum nu mai putea zbura, iar să meargă pe jos până acasă ar fi durat foarte mult. Buburuza a zărit o ciupercă, s-a așezat lângă ea și a început să plângă.
De ce plângi? a auzit deodată buburuza o voce. Ea a ridicat capul și l-a văzut pe Furnicuț.
M-am rătăcit și m-am udat.
Nu mai plânge, te ajut eu. Hai cu mine!
Furnicuțul a dus buburuza în furnicarul lui. Furnicile au ajutat-o să se încălzească, i-au uscat rochița și au servit-o cu ceai fierbinte. Iar o furnică bătrână i-a arătat drumul spre casă.
Ce buni sunteți! spuse buburuza.
Pur și simplu știm să fim prieteni, răspunse Furnicuțul.
Prieteni? Ce înseamnă «a fi prieten»? întrebă buburuza.
A fi prieten înseamnă să ai grijă de prieteni, să-i ajuți, să nu-i superi, să împarți jucăriile...
Dar eu nu am prieteni, spuse tristă buburuza.
Acum ești prietena noastră! exclamă bucuros Furnicuțul.
Buburuza s-a bucurat și a bătut din palme vesel.
Eu l-am supărat pe Păianjen! își aminti ea deodată. Trebuie neapărat să-l ajut! Poate va deveni și el prietenul meu!
Buburuza le-a mulțumit furnicilor pentru ajutor, le-a ajutat să strângă vasele de pe masă și a pornit la drum.
Pe drumul spre casă l-a văzut pe Păianjen. Ieșise din casă ca să-și agațe din nou pânza pe crengi. Buburuza l-a ajutat cu bucurie.
Acum știa că a fi prieten este minunat!