Odată, înainte de Anul Nou, Moșul Crăciunului s-a pregătit să felicite copiii cu sărbătoarea și să le ofere cadouri. Copiii s-au comportat bine pe parcursul anului și au învățat bine. El le-a pregătit multe cadouri și dulciuri.
A pus totul într-o geantă mare roșie și s-a dus la copii la sărbătoare. Geanta era foarte grea, iar Moșul Crăciunului mergea încet, oftând și suspinând.
A început să ningă. Când a ajuns la pădure, zăpada s-a adunat - aproape un metru. Moșului Crăciunului i-a devenit greu să meargă. S-a apropiat de o movilă mare de zăpadă și a hotărât să se odihnească - a pus geanta pe pământ și s-a așezat.
Deodată a auzit un țipăt, dar nu a văzut pe nimeni în apropiere. Din nou s-a auzit țipătul, dar sursa nu era vizibilă. Deodată, Moșul a observat cum zăpada pe movilă s-a mișcat și a apărut o coadă mică albă.
Cine ești tu? — a întrebat Moșul Crăciunului.
Sunt Iepurașul, — a răspuns "Coadă".
Iepurașule, mă duc la copii, vreau să-i felicit cu Anul Nou și să le ofer cadouri. Dar geanta mea este foarte grea. Poți să mă ajuți s-o port? — a cerut Moșul Crăciunului.
Cu plăcere, Moșule, te voi ajuta, — a răspuns Iepurașul.
Furtuna de zăpadă nu s-a oprit. Zăpezile au devenit mai mari, iar Iepurașul nu putea sări și a îngheț. Moșul Crăciunului l-a pus în pieptul său în haină. A venit seara, iar iarna se întunecă repede.
Moșule, — a spus Iepurașul, — astazi nu vom ajunge la copii. Știu unde putem să ne încălzim. Aici, nu departe, locuiesc prietenii mei, Veverița și Bufnița. Au ceva de mâncare (după cum se știe, veverițele și bufnițele fac provizii pentru iarnă). Și locuiesc într-o căsuță caldă.
Hai repede, arată-mi drumul! — a răspuns Moșul Crăciunului.
În curând au ajuns la o frumoasă căsuță din bușteni, în care locuiau Veverița și Bufnița, au bătut la ușă și au fost lăsați să intre.
Veverița și Bufnița s-au bucurat de oaspeți. Nu-l mai văzuseră pe Iepurașul de mult timp, iar cu Moșul Crăciunului visaseră de mult să se cunoască. În căsuță era cald și mirosea a ceai cu dulceață și biscuiți. După ceai, prietenii au început să-și împărtășească știrile.
După ce au ascultat povestea oaspeților lor, Veverița și Bufnița au hotărât să-i ajute. Dimineața pe 31 decembrie, furtuna de zăpadă s-a oprit și soarele strălucea. Dar zăpada s-a adunat foarte mult. Bufnița a spus:
Voi ajutați pe Moșul Crăciunului să poarte geanta, iar eu voi zbura și vă voi arăta drumul de sus.
Bine ai gândit, Bufniță, altfel am fi rătăcit mult în pădure, — a răspuns Moșul Crăciunului.
Bufnița a zburat și după ceva timp le-a arătat un brad care creștea pe un deal.
Vedeți acel brad?
Da! — au răspuns în cor Iepurașul și Veverița.
Mergeți spre brad, apoi vă întoarceți la dreapta, — comanda Bufnița.
Moșul Crăciunului a construit din ramuri de molid ceva asemănător cu o sanie și a pus geanta pe ea. Astfel, prietenilor le-a fost mai ușor să poarte geanta cu cadouri. După câteva ore au ajuns la grădiniță.
Copiii s-au bucurat foarte mult, pentru că așteptau atât de mult pe Moșul Crăciunului și s-au pregătit foarte bine pentru Anul Nou: au împodobit bradul, au decorat grădiniță, s-au îmbrăcat în costume de eroi de povești și locuitori ai pădurii, au învățat versuri.
La revedere! — au spus Veverița și Bufnița și au început să se pregătească să se întoarcă acasă.
Așteptați, nu plecați, rămâneți. Acum vom petrece și vom sărbători Anul Nou.
Și cu atât mai mult, cadouri sunt pentru toți! — a spus Moșul Crăciunului.
Și prietenii au rămas. Iar Moșul Crăciunului și Iepurașul s-au împrietenit atât de mult, încât de atunci pe felicitările de Anul Nou, în poza din cărți, Moșul Crăciunului este întotdeauna desenat împreună cu Iepurașul, care a devenit cel mai bun prieten și ajutorul lui indispensabil.
