Șoarecii, Furnicile și adevărații prieteni! Capitolul întâi
2 101

Șoarecii, Furnicile și adevărații prieteni! Capitolul întâi

Autor:
O poveste originală în șase capitole despre aventurile lui Vasile și noii săi prieteni, care îi învață pe copii să nu fie singuri, să nu se teamă să se împrietenească și să se ajute reciproc. Și în aceasta ne va ajuta un Șoricel de computer în regatul Rețelei Mondiale.

Vasile stătea la masa de calculator și, mișcând nervos pe scaun din emoție, juca jocurile sale preferate cu tancuri, trăgând abil dușmanii cu o singură apăsare a mouse-ului de calculator.

Adora pur și simplu jocurile pe calculator și petrecea ore în șir la ocupația sa preferată. Vasile era sigur 100% de propriile sale forțe! De aceea juca cu limba scoasă din pricina stăruitoarei, fără să asculte insistentele rugăminți ale mamei să meargă și să-și facă temele. Nu avea timp să-și facă temele, de aceea învăța groaznic, nici nu ieșea la plimbare, și nu avea prieteni. Cine ar vrea să se asocieze cu un elev care ia note proaste și cu un leneș?

Vasile nici nu a înțeles la început ce s-a întâmplat cu jocul său pe calculator. Ceva clar deranja! Privind atent imaginile cunoscute, a sărit pe scaun,

căștile i-au căzut de pe cap și au căzut cu zgomot pe podea! Și a văzut cum din colțul monitorului se uită la el un băiețel pufos cu ochi albastri!

Vasile și-a frecat ochii. Viziunea ciudată nu a dispărut! Și îl privea atent pe băiat! Și apoi, pur și simplu, acest "cineva" i-a făcut cu ochiul lui Vasile! Din uimire, Vasile a vrut mai întâi să oprească rapid calculatorul. Dar, deoarece era un băiat curios, a oftat și a întrebat:

Cine ești tu?

Creatura drăguță părea încântată de întrebare și, zâmbind, a răspuns:

Eu sunt o șoarece!

Vasile s-a uitat cu îndoială la "șoarecea" cu cap mare, pufos și obraznic care stătea în colțul ecranului.

Ce "șoarece"? Știu ce șoareci sunt: gri, albi, mici, cu coadă lungă! Nu... Nu arăți ca o șoarece!

Dar eu sunt o șoarece de calculator! - a repetat vesel băiețelul.

Vasile s-a uitat la mouse-ul său de calculator, care stătea liniștit pe covoraș lângă tastatură.

Nu... Nici pe asta nu arăți! De ce îmi tulburi mintea?! - s-a supărat Vasile, - Imediat o să iau și o să opresc calculatorul, atunci vei ști!

Oi, oi! Nu! - din colțul ecranului "șoarecea" s-a mutat în centru și s-a dovedit a fi un băiețel destul de amuzant, aproximativ de aceeași vârstă cu Vasile, - Nu opri calculatorul. Mi-a plictisit să stau singur aici! Am curs prin toate colțurile, am jucat din nou toate jocurile, am revăzut toate fotografiile tale, am ascultat toată muzica ta, și chiar am memorat referat tău la fizică!

Wow! - a exclamat Vasile, - Dacă l-ai memorat, ești un tip grozav! L-am scris două săptămâni. Știi cât de greu este!

Da, știu, - a oftat șoricelul de calculator, - Te observ de mult timp.

Dar cum ai ajuns în calculator?! - în sfârșit a pus Vasile cea mai importantă întrebare.

În fiecare calculator trăiește propriul șoricel de calculator! Și la fel cum în casă - duhul casei păzește pacea și protejează familia, la fel și noi - șoarecii de calculator - avem grijă de programul de calculator. Doar că mi-a plictisit să stau singur. De aceea m-am arătat ție! Și dacă am fi prieteni? - a strălucit cu ochii, a întrebat Șoricelul.

Și cum am putea fi prieteni? - s-a mirat Vasile, căruia până atunci nimeni nu i-a propus niciodată să fie prieten, - Dacă tu ești în calculator, și eu stau aici, în cameră?

Și tu mă tipărești!

Vasile a pornit rapid imprimanta, a făcut clic cu cursorul pe prietenul său, și șoricelul de pe monitor s-a mutat pe o foaie de hârtie. A stat culcat, desenat, o minut, apoi a clipit, a strănuțat, a sărit de pe hârtie, a sărit pe podea și în fața lui Vasile a apărut un băiețel amuzant! Era puțin mai înalt decât o pisică. Dar dacă o "șoarece" este mai mare decât o pisică - aceasta este deja o senzație! Așa că Vasile și-a găsit prietenul său senzațional!

Vasile a sărit de bucurie și, roșu de emoție, fără să știe cum să-i placă, a întrebat:

Vrei să mănânci?

Da! - a răspuns Șoricelul, s-a suit repede pe canapea și s-a uitat atent la Vasile.

Acesta a alergat la frigider și a adus cel mai gustos lucru pe care l-a găsit acolo: înghețată și o cutie de lapte condensat.

Servește-te!

Ce este asta? - s-a uitat la dulciuri Șoricelul.

Mâncare! Înghețată! Cea mai gustoasă - ciocolată! Mănâncă, nu fi timid! - oferea Vasile.

Eh, nu! - a râs Șoricelul, Eu asta nu mănânc! Eu sunt Șoricel - de calculator? De calculator! De aceea mă hrănesc doar cu informații! Deci, scoate referat tău și citește-mi cu voce tare! Și eu voi mânca!

Vasile și-a deschis gura de uimire. De altfel, nu prea iubea să citească, mai exact nu iubea deloc! La fel cum nu iubea să studieze. Pentru că jocurile pe calculator sunt mult mai interesante decât să înveți tabla înmulțirii și să scrii compuneri! Dar nevrând ca prietenul său de calculator să rămână "flămând", Vasile a luat cu ascultare referat și a început să citească cu voce tare și cu expresie.

Șoricelul era un ascultător atent. Toată informația o "mesteca", dacă ceva nu era clar, întreba din nou, și Vasile, captivat, explica prietenului tema referatului. Și nici nu a observat cum, pagină după pagină, l-a memorat complet!

Așa a sosit seara, și mama s-a uitat în camera lui Vasile, gândind că fiul încă se joacă cu jocuri pe calculator. Dar Vasile dormea, cu referat pus lângă el. Calculatorul sclipi cu o lumină albastră, a sosit noaptea.

Dimineața Vasile a alergat pentru prima dată cu plăcere la școală și acolo a primit "5" la fizică pentru referat excelent memorat! Profesorul doar și-a ridicat mâinile de uimire. Colegii de clasă au rămas tăcuți, uimiți. Și bucuria lui Vasile nu avea margini!

Acasă îl aștepta șoricelul de calculator. Și nici nu a apucat Vasile fericit să intre în cameră, când Șoricelul imediat a întrebat:

Cu ce mă vei hrăni astazi?

Astazi te voi hrăni cu o compunere la limba română, cu o pereche de probleme la matematică și ca desert vom înghiți o poezie!

Șoricelul aproape că a explodat de bucurie și s-a pregătit să asculte cu atenție.

Zi după zi Vasile "hrănea" prietenul cu informații noi. Și în acest fel și el însuși acumula cunoștințe. Profesorii la școală se mirau de schimbările care s-au întâmplat cu Vasile. Din elev cu note proaste și hultean s-a transformat într-un "bun elev"! Chiar aproape - un elev excelent! Clasa a treia, spre bucuria mamei și a profesorilor, a încheiat-o fără "note de trecere"!

Dar nu a povestit nimănui despre prietenul său. Și în răspuns la complimente, se înroșea și, stânjenit, spunea:

Am pur și simplu profesori buni!

Basmul Șoarecii, Furnicile și adevărații prieteni! Capitolul întâi este disponibil în format FB2 pentru telefoane, tablete, computere și e-readere.
Basme similare
Cum s-a înscris Colacul pe site-uri de întâlniri
Cum s-a înscris Colacul pe site-uri de întâlniri
Și Colacului îi este uneori singur. Așa că a decis — să mă înscriu pe un site de întâlniri. De aici a început totul. O poveste modernă educativă despre cum Colacul și-a făcut cunoștințe pe internet
5 776 3
Cum au schimbat Iepurele și Lupul cozile între ei
Cum au schimbat Iepurele și Lupul cozile între ei
O poveste modernă educativă despre cum Iepurele și Lupul au decis să schimbe cozile între ei. Oare ce va ieși din asta?
31 902 3
Povestea prințesei și dragonului
Povestea prințesei și dragonului
Un basm modern despre o prințesă care se temea foarte, foarte mult de dragonul înfricoșător. Dar într-o zi și-a învins frica și a decis să-l viziteze... Și așa a apărut un nou prieten.
12 411 4
Povestea celor trei plăcinte
Povestea celor trei plăcinte
Regele le-a cerut odată fiicelor sale să-i pregătească fiecare câte o plăcintă de ziua lui. Două dintre viitoarele prințese au îndeplinit sarcina, dar cea de-a treia a venit cu mâinile goale. Din acest basm veți afla de ce
5 402 3

Vrei să fii notificat despre basmele noi?

↑