Povestea despre cum Metanul a ajuns să slujească oamenii
1 362

Povestea despre cum Metanul a ajuns să slujească oamenii

Autor:
Poveste educativă de autor pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară despre gazul metan: cum trăia ca un prinț pe mlaștină, fiind foarte rău, până când oamenii buni l-au făcut de rușine. Poveste inspirată din folclorul românesc, scrisă de eleva Ana Popescu, care încântă prin frumusețea limbii și explică copiilor de unde vine gazul și de ce trebuie să fie folosit cu grijă.

A fost odată ca niciodată un Gaz, stăpân peste sine. Trăia singur pe mlaștină și nu asculta pe nimeni. Și nici nu avea pe cine asculta: loc blestemat, nu umbla nimeni pe acolo, doar broaștele, și nici acelea nu orăcăiau de umezeală. Mai veneau uneori corbii, dar nici ei nu iubeau mlaștina. Era putredă, murdară, noroioasă, și gata-gata să te înghită nămolul până peste urechi.

Gazul era și el la fel de din fire. De sus și de la înălțime privea oamenii și râdea: uite-i, cutare și cutare, au venit pe mlaștina mea!

Cu bir sau cu plecăciune? Nu?! Atunci ard, ard, mlaștina o calc, calc-calc, vreau să vă sperii!

Îi speria pe oameni des, și întotdeauna în feluri diferite: în fața unora se aprindea în scântei albastre și apoi dispărea. Oamenii credeau că văd în scântei ochii pădurarului sau ai ielelor. În fața altora urla ca o bufniță. Iar în fața celor de-a treia categorie dansa și juca atât de tare, că pământul tremura. Dar, într-o zi, s-a întâmplat ceva care l-a făcut pe Gaz să-și lepede coroana și să privească lumea cu alți ochi…

Se întâmpla toamna. Era răcoare și noros, sfârșit de octombrie sau început de noiembrie. Erau tot mai puține zile fără ploaie, plouă cu găleata. În sfârșit, a venit o vreme însorită.

Copiii din sat au ieșit din case: sar, se joacă, ocărăsc vremea ploioasă și laudă zeii Soarelui. Și Mărioara era printre ei. Și-a așezat păpușile pe prispă și s-a jucat cu ele. Apoi a sărit în sus și a alergat să se joace de-a oina cu băieții!

În ziua aceea, Mărioara a venit acasă gâfâind (jucaseră la oină) și a văzut că tatăl ei se pregătea de drum: luase câinii de vânătoare, pușca, și își strângea o bucată de pâine și traista.

Uite, Mărioara, mă duc la vânătoare dincolo de Mlaștina Blestemată. Se spune că acolo e vânat fără număr! Ion a fost cu tatăl lui și au adus doi cocoși de munte și trei iepuri! Și peste mlaștină e mult pește. Se zice că există un râu pe acolo, și peștele din el se prinde cu lopata! Vasile a fost cu Radu și au prins o plasă de somn! Mă duc și eu, poate aduc ceva, dacă chiar există râul.

Tată, lasă-mă să merg cu tine și să-l iau și pe Bobi!

Bine. Dar eu merg călare, iar tu te urci în spatele meu. Mă duc să înham iapa Negrița.

Tatăl Mărioarei, Ion, a înhămat iapa Negrița și au plecat. Trec prin sat, iar Ion salută pe toată lumea: „Sănătate bună!”

Au ieșit și merg prin pădure. Negrița aleargă, iar în urma ei, lătrând, aleargă câinii de vânătoare. Șapte câini, toți la fel: ochii, ca de lup, sunt răi, labele, ca de iepure, sunt iuți, colții, ca ai linsului, sunt ascuțiți. Toți sunt negri ca smoala, mari, rapizi, vicleni, iscusiți, de cum dau de urmă, nu te întorci fără pradă.

Ion și Mărioara merg prin pădure. Iată și mlaștina.

Nu te depărta de mine, nu degeaba se numește mlaștina aceasta Blestemată.

De ce?

Mulți vânători care au vrut bogățiile pământului au pierit aici. Am auzit că odată aici se tăia pădurea, erau case, fierării și chiar o biserică. Dar apoi oamenii au plecat de aici, iar fără copacii uriași totul a început să se acopere cu buruieni. Apoi au început să arunce gunoi aici, iar într-o primăvară râul de alături s-a revărsat și totul s-a înecat. Au apărut broaște și lipitori. Apoi vânătorii noștri au aflat despre râul acela și au început să meargă dincolo de mlaștină să vâneze și să pescuiască, dar nu s-au întors toți. Pe unii i-au sfâșiat fiarele, pe alții i-a tras adâncul, iar pe alții i-a prins pădurea în capcană, își amintea Ion, legând o panglică de o ramură de mesteacăn tânăr.

Merg mai departe. Au ajuns chiar la mlaștină. Deodată Ion a oprit iapa și câinii și s-a uitat în depărtare. Și-a scuturat capul și s-a uitat din nou. Își freca ochii, dar tot nu înțelegea.

Ce este acolo, tată?

Scântei albastre… Sigur e pădurarul.

Lasă-mă să văd.

Hai.

Ion și-a încărcat pușca, i-a lăsat pe câini liberi și ajutat-o pe Mărioara să coboare de pe cal.

Merg ei și nu văd nimic. Pe neașteptate, în fața lor s-a arătat Gazul, luând chipul unui prinț albastru. Nu vru să-i sperie din prima, ci să vadă cine sunt și ce caută aici.

Cine a îndrăznit să vină pe pământul meu? Cu bir sau cu plecăciune?

Fără bir și fără plecăciune venim, trecem prin mlaștină, vrem să vânăm animale din pădure și pești din apă.

CUM?! Voi, fără plecăciune, să veniți la mine, Stăpânul mlaștinilor?! Ți-e capul drag, nu?! Atunci ard, ard, mlaștina o calc, calc-calc, vreau să vă sperii!

Gazul s-a învârtit și a pufnit, și pământul s-a cutremurat. Când a început să bată din picioare de furie, râurile au ieșit din matcă. Când a urlat, toate păsările au căzut din copaci.

Nu sunt de cei care se sperie de asta! Iar pentru că îi sperii pe ceilalți oameni sau îi atragi în mlaștină, vei fi trei sute de ani fără stăpân, fără folos pentru nimeni. Oamenii te vor uita, iar animăluțele și păsărelele mici vor uita drumul încoace, și abia după trei sute de ani, dacă te vei îndrepta, își vor aminti cine ești.

Și Gazul, desigur, s-a îndreptat. A înțeles că nu el este Împăratul pământului și al cerului și că trebuie să-i ajute pe oameni. S-a căit în fața Mărioarei și a tatălui ei. Și până astăzi ne ajută: ne gătește mâncarea, ne încălzește iarna în nopțile reci, topește minereurile și metalele, mișcă vapoare, trenuri și mașini.

Și acest Gaz se numește metan. Dar cu el trebuie să te porți cu grijă: să închizi robinetele aragazului, să nu lași aragazul nesupravegheat, să suni la 112 dacă simți miros de gaz și să părăsești locuința, avertizând vecinii. Altfel, își va aminti de obiceiurile lui și din nou va deveni îngâmfat și trufaș.

Basmul Povestea despre cum Metanul a ajuns să slujească oamenii este disponibil în format FB2 pentru telefoane, tablete, computere și e-readere.
Basme similare
Cum s-a înscris Colacul pe site-uri de întâlniri
Cum s-a înscris Colacul pe site-uri de întâlniri
Și Colacului îi este uneori singur. Așa că a decis — să mă înscriu pe un site de întâlniri. De aici a început totul. O poveste modernă educativă despre cum Colacul și-a făcut cunoștințe pe internet
5 776 3
Cum au schimbat Iepurele și Lupul cozile între ei
Cum au schimbat Iepurele și Lupul cozile între ei
O poveste modernă educativă despre cum Iepurele și Lupul au decis să schimbe cozile între ei. Oare ce va ieși din asta?
31 902 3
Povestea prințesei și dragonului
Povestea prințesei și dragonului
Un basm modern despre o prințesă care se temea foarte, foarte mult de dragonul înfricoșător. Dar într-o zi și-a învins frica și a decis să-l viziteze... Și așa a apărut un nou prieten.
12 410 4
Povestea celor trei plăcinte
Povestea celor trei plăcinte
Regele le-a cerut odată fiicelor sale să-i pregătească fiecare câte o plăcintă de ziua lui. Două dintre viitoarele prințese au îndeplinit sarcina, dar cea de-a treia a venit cu mâinile goale. Din acest basm veți afla de ce
5 402 3

Vrei să fii notificat despre basmele noi?

↑