Într-o mică casă locuia cu părinții o fetiță pe nume Vera. Ea iubea foarte mult să se joace în camera ei, când mama gătea în bucătărie. Dar când mama o ruga să-și curețe după ea, Vera era capricioasă și refuza. Pur și simplu nu-i plăcea să-și curețe camera.
Într-o seară, fetița era ocupată cu jucăriile ei, ca de obicei. Deodată, în colțul din spatele patului, cineva a strănuitat. Vera a crezut că i s-a părut. Dar asta s-a repetat.
Atunci Verei i-a devenit curiozitate, nu-i era deloc frică. Ea a îndepărtat toate jucăriile din colț și s-a uitat în spatele patului, acolo era așezat un ciudat omuleț pufos. Părul și barba lui seamănă cu bulgări de praf. Micul omuleț și-a ridicat capul și s-a speriat, nu se aștepta deloc să fie descoperit, deoarece nimeni nu se uita niciodată în acel colț.
Cine ești tu?
A întrebat Vera speriat.
Și ce faci tu aici?
Salut, Vera! Sunt Omul Praf. Tu nu-ți curăți niciodată camera, iar pentru mine - acesta este cel mai bun loc pentru a locui! Cu cât va fi mai mult praf, cu atât mai repede voi crește!
Nu vreau ca tu să locuiești în camera mea!
A spus fetița strict.
Deci nu te vei putea niciodată scăpa de mine, mai bine hai să fim prieteni!
A spus omuleț.
Pentru că mi-a mai rămas puțin și voi vă voi alunga pe toți din această casă și voi construi regatul meu!
Nu, nu voi fi niciodată prieteni cu tine!
A strigat fetița.
Voi curăța acum tot praful și te voi alunga pentru totdeauna din camera mea. Și nu-ți voi permite să te întorci aici!
Fetița a alergat la mama în bucătărie, a luat de la ea o cărpă udă, un aspirator și a început să pună ordine în camera ei. Foarte curând totul strălucea de curățenie, iar Omului Praf nu-i mai rămânea nimic decât să plece din casă pentru totdeauna.
De atunci, în camera Verei a fost mereu curat și tot praful a fost șters.
