Trăia în pădure un arici. Într-o zi frumoasă și însorită, ariciul a plecat în plimbare și, în același timp, să culeagă ciuperci.
Merge. Ascultă cum cântă păsările. Se uită cum ele zboară de pe un copac pe altul, de pe un brad pe altul.
Ariciul a întrebat păsările: "Vă rog, spuneți-mi, păsărele, unde este poiana cu ciuperci? Vreau să fac provizii pentru iarnă. Voi zburați sus. Voi vedeți departe și știți totul."
Păsările au început să cânte mai tare și să zboare mai repede de pe un copac pe altul, de pe un brad pe altul.
Ariciul nu rămâne în urmă, merge după ele. Cântă alături de ele. S-a concentrat atât de mult, încât nu a observat cum a ajuns pe o poiană. Și acolo... Ciuperci cât ochiul poate vedea!
Ariciul s-a bucurat foarte mult. A început să culeagă ciuperci și să mulțumească păsărelor. Ariciul va avea ce mânca iarna.
Dar tu, prietene, îți place să culegi ciuperci?
