Capitolul 1. Castelul misterios
Prin pădure mergea un băiat cu părul roșu, cu pistrui și ochi verzi, în vârstă de aproximativ doisprezece ani. Privea cu curiozitate acest loc, totul îl interesa, pentru că se mutase cu nașul în oraș doar ieri în Jingerovo. Acest băiat se numea Aleșa Belov.
Se uită la ceasurile de aur, cadou de la mama lui decedata, care aveau un lanț pentru a le purta la gât. Pe ele era desenată o flacără frumoasă care părea să-i încălzească sufletul băiatului. Ceasurile arătau cinci minute până la zece seara. Aleșa deja se hotărâse să se întoarcă acasă, dar atunci o pată întunecată pe deal, care semăna cu un castel, i-a atras atenția. Băiatul s-a gândit mult dacă să se întoarcă acasă sau să meargă la castel, dar dorința de aventură și curiozitatea au câștigat.
După jumătate de oră, Aleșa stătea deja în fața porților negre ale castelului. Gardul și proprietatea arătau înspăimântător, dar era imposibil să le vadă din cauza norilor care ascundeau luna. În diferite locuri pe acoperiș erau amplasate torțe. Prin urmare, Leșa a putut vedea gargui de piatră care se ridicau deasupra vârfului acoperișului, figurile amenințau băiatul cu degetul.
Ușa castelului era imensă, ca și cum ar fi fost făcută pentru un gigant. La toate ferestrele erau grile întunecate și ruginite. Aleșei i-a devenit groază și s-a pregătit să fugă acasă. Și în acel moment, luna a ieșit din sfârșit din nori, iluminând gardul înfricoșător, creat din oase și cranii umane. Leșa a hotărât să nu se predea fricii și să intre în castel, cu atât mai mult că nu voia să treacă din nou pe lângă acest gard. Cu surprindere, ușa s-a deschis ușor.
Alexei a intrat în hol, care era aproape gol, cu excepția a patru statui. Ele reprezentau războinici curajoși, amplasați în colțurile holului. Din hol, ușile duceau în camere. Leșa a ales ușa din dreapta, pe drum fiind mereu îngrijorat că cineva ar putea sări de după statui. Dar nu a întâlnit pe nimeni și a intrat în camera din dreapta.
Acolo era o sală de mâncare, în care se afla o masă lungă din lemn de abanos, lângă care stăteau scaune negre din os. Unul dintre ele se deosebea de ceilalți prin faptul că în ochii craniilor erau introduși rubini. În cameră era un șemineu, și Leșa a simțit că ceva se ascunde în spatele lui. A atins toate detaliile de pe șemineu, s-a auzit un sunet surd în spatele plăcii. Leșa a rotit crania și peretele din spate s-a deplasat, acolo era o scară care ducea în sus.
Fără să se gândească nici o secundă, s-a urcat pe scară și s-a găsit într-o cameră secretă. Acolo stăteau diferite obiecte interesante și puțin înspăimântătoare, iar pe perete atârna portretul unui bărbat de vârstă mijlocie cu părul negru și pielea palidă, iar în jos era scris Koschei III. Băiatul era confuz, pentru că despre Koschei a citit doar în povești. Apoi s-a apropiat de un dulap, a șters praful cu mâna de pe prima sticlă care i-a căzut în cale și pe etichetă a citit: „Sânge de troll.
