Plimbându-se cu bunicul pe malul mării, băiatul Vitea se uita în depărtare, acolo unde cerul se unea cu suprafața apei și părea nesfârșit. Bunicul lui Vitea — Nikolai Gavrilovici era un fost marinar și ocupase cea mai înaltă funcție de căpitan pe o mare navă de transport. Desigur, băiatul visa că atunci când va crește, cu siguranță va deveni marinar.
Bunicule, ce este acolo în depărtare?
Întrebă cu interes băiatul pe Nikolai Gavrilovici.
Aș da orice pentru a vedea măcar cu un ochi ce se întâmplă acolo, dincolo de acea fâșie unde marea se întâlnește cu cerul!
Dacă te interesează atât de mult,
Răspunse bunicul.
Din cât știu, în clubul nostru de iahturi se pregătesc să organizeze cursuri pentru tineri marinari și propun o plimbare de patru zile cu iahtul cu pânze. Pot să mă înțeleg, și ne vor lua pe noi doi în echipă?
Tu ești cel mai bun bunic din lume!
Strigă băiatul cu entuziasm.
A doua zi, când Vitea încă se-ntindea în patul lui, bunicul intră în cameră, îmbrăcat în uniforma de căpitan.
Nikolai Gavrilovici, deși se pensionase demult, în continuare producea impresia unui om puternic și vânjos, care a văzut multe în viață. Vitea era foarte mândru că avea un asemenea bunic.
Ei, tu, marinarule!
Spuse Nikolai Gavrilovici cu ton de comandant.
Ai cincisprezece minute: să te speli, să iei micul dejun și să-ți faci bagajul, altfel vor pleca în mare fără noi!
Vitea nici nu se așteptase de la sine că știe să se îmbrace atât de repede, și nici nu s-a terminat timpul alocat, că deja ieșise pe verandă în echipament complet și cu rucsacul în care era tot ce era necesar pentru o călătorie maritimă de mai multe zile.
Și iată, în sfârșit, s-a împlinit visul băiatului. El a urcat pe bordul navei numite "Rapid", unde mai întâi Vitea a văzut pânzele uriașe, pe care le agita rafale de vânt. Toți marinarii se comportau surprinzător de calm, nu era nici o grabă și nici o alergătură, care ar fi trebuit să prevestească pregătirile pentru ieșirea din golf.
Văzând bunicul, marinarii s-au ridicat și au salutat cu respect pe vechiul căpitan și pe tânărul marinar. Băiatul a început să-l întrebe pe bunic cum este construit nava și pentru ce este destinat fiecare lucru.
Liniștea pe care au găsit-o Vitea cu bunicul s-a dovedit a fi înșelătoare. De îndată ce căpitanul navei s-a urcat pe puntea de comandă și a dat ordinul "Ridicați pânzele", totul s-a pus în mișcare. Fiecare membru al echipajului știa ce avea de făcut și, fără a se deranja reciproc, au început să pregătească pânzele pentru ieșirea în mare.
Nu a trecut mult timp și "Rapid" era în larg. Zgomotul valurilor care se izbeau de corpul navei, ușorul vânt care sufla pe punte, toate acestea provocau lui Vitea o mulțime de emoții pozitive.
Bunicule!
Se adresă băiatul lui Nikolai Gavrilovici.
În sfârșit, voi vedea ce se întâmplă dincolo de această linie magică pe care o văd în față!
Nikolai Gavrilovici era un om rezervat, deci nu a vrut să explice nimic nepotului, ci a dorit ca Vitea să înțeleagă singur: că dincolo de orizont va fi aceeași mare liniștit și cerul reflectat în ea. Oricât de mult ar fi navigat nava înainte, era imposibil să ajungă la acel loc unde marea albastră se întâlnește cu cerul.
Orizontul se depărta mereu de ei și rămânea la fel de atractiv și misterios.
