Departe de luminile strălucitoare ale orașului, de zgomotul claxoanelor și scârțâitul frânelor mașinilor care trec, de zornăitul tramvaielor și al trenurilor care se năpustesc pe șine, departe de locuitorii mereu grăbiți, alergând, zburând, mergând, târându-se ai acestei uriașe păduri, se afla un loc cu totul diferit — complet opus acestuia.
Și anume: o mică așezare îndepărtată cu locuitorii ei buni, liniștiți, creduli. Acești locuitori ai pădurii ieșeau rar în afara locului lor de trai, erau pe deplin mulțumiți de tot ce aveau: școala din pădure, piața de la marginea pădurii, lacul în loc de baie, micul magazin de pe poiană, unde se întâlneau adesea și discutau știri locale și din afara localității.
Într-o zi caldă și senină de vară, multe animale și păsări s-au îndreptat dimineața spre magazin după provizii pentru familiile lor și, după obiceiul vechi, după cumpărături, s-au așezat pe băncuțe să se odihnească și să vorbească între ele.
Iepuroaica împărțea rețeta budincii de varză cu prietena ei Capra, Castorul îi povestea Vidrei noile tendințe în construcția locuințelor în condiții acvatice, Elefanta dormita pe bancă, încălzită de razele soarelui cald și blând…
Când deodată, toată această idilă a fost întreruptă de strigătul puternic al Cioarei. Tocmai ea era difuzorul tuturor știrilor ce se întâmplau în afara acestei mici păduri.
Ei bine? Stați, vorbiți, vă plictisiți! Nu ați văzut nimic dincolo de nasul vostru și de această pădure, nu cunoașteți nimic mai bun decât acest magazin și nu ați fost nicăieri altundeva?! Dar eu nu am fost leneșă, am zburat în pădurea uriașă vecină și am văzut acolo o minune: de o frumusețe de nedescris, de dimensiuni enorme, de o capacitate fără precedent — un supermarket. Marfa în el este în cantitate nemăsurată pentru orice gust, mărime și miros. Vizitatori și cumpărători sunt și ei mulți, și distracții sunt acolo... Nu e un loc, e un basm!
Animalele și păsările priveau fermecate la Cioară și ascultau fiecare cuvânt spus de ea. Și fiecare dintre ei în fanteziile sale era mental în acest misterios magazin de basm.
După ce au ascultat discursul Cioarei până la capăt, locuitorii pădurii, însuflețiți de vis, au hotărât neapărat să viziteze neobișnuitul centru comercial-distractiv. Și, pentru a nu amâna mult planul, s-a decis să se realizeze acest vis în weekendul următor.
Și iată, ziua aceea a sosit. Toți doritorii s-au adunat la marginea pădurii pentru a parcurge împreună drumul lung. Aici erau: Lupul, Vulpea, Iepurele, Ursul, Ariciul, Bufnița, Ciocănitoarea și mulți alți locuitori ai micii păduri.
Drumul era lung, dar scopul era stabilit — nu există obstacole, animalele au pornit la drum. Mult sau puțin, și iată, în depărtare s-a arătat deja obiectul dorit. Mulțimea și-a grăbit pasul și după ceva timp toți au trecut pragul magazinului despre care Cioara vorbise atât de mult și detaliat.
O, minune! Rafturile se îndoiau de bunătăți și delicatese, diverse arome gâdilau nasul, iar etichetele colorate atrăgeau și parcă șopteau: "cumpără-mă, cumpără-mă".
Aproximativ o jumătate de oră toți locuitorii pădurii au rătăcit printre rânduri și au admirat abundența și diversitatea sortimentului de mărfuri.
Da-a-a, asta nu e micul nostru magazin din pădure.
A spus Bufnița — holbând de încântare ochii ei oricum uriași.
Deodată, un glas ademenitor i-a făcut pe toți să asculte și să se uite în jur. În al doilea rând de rafturi, în partea stângă, stătea frumoasa Echidna într-o ținută elegantă cu un microfon în mână, și cu o voce plăcută ce curgea lin îi chema pe toți să viziteze departamentul lor. Mulțimea s-a năpustit la acest apel, și s-a format chiar o coadă întreagă, dar nimeni nu știa ce se va vinde acolo.
Iar Echidna continua să vorbească:
Numai astăzi, doar acum, doar la noi, puteți achiziționa produse care posedă calități magice. Doar cu ele veți simți asupra voastră puterea magiei care se întâmplă cu voi după consumarea lor.
Coada tot creștea, se prefigura chiar o mică bătaie, se simțea presiunea doritorilor din toate părțile. A trebuit să se cheme paznicii Cârtiță, ca să potolească mulțimea și să normalizeze situația, să pună totul în ordine.
Iar Echidna continua:
Avem un produs pentru frumusețe! Tinerii devin și mai frumoși, iar adulții — mai tineri.
Vulpea a ascultat asta și a ieșit din coadă, hotărând că ea este oricum destul de tânără și frumoasă.
Iar iată un produs pentru întărirea dinților! Ei devin puternici, tari, nu se distrug, ci doar se întăresc.
Castorul și Vidra au vrut să cumpere această minune, dar apoi, gândindu-se, au decis că în pădurea lor sunt destule produse vindecătoare și ecologice pentru susținerea sănătății, în special a rezistenței dinților, și au părăsit și ei coada, neînduplecându-se la îndemnuri.
Doar Ursul continua să stea și să asculte glasul ce curgea dulce al Echidnei, care reclamă un nou produs:
Stimată public! Tuturor celor care doresc să slăbească și să îmbunătățească starea blănii și a pielii lor, recomand acest produs magic minunat. După aplicarea lui, veți simți ușurință în corp, greutatea în exces va dispărea în câteva zile, pielea voastră va deveni netedă și elastică, iar blana va căpăta o strălucire frumoasă.
Auzind aceste profeții, Ursul a înțeles că acest produs este exact pentru el. Este exact ceea ce visa, la ce aspira. Dar, fiind prin natura sa leneș, a decis că într-un termen scurt va atinge rezultatul dorit, fără să depună niciun efort din partea sa.
Produsul nu era ieftin, iar dorința de a-și împlinii visul era uriașă. Ursul a scos suma necesară (și acestea erau toate economiile lui) și a achiziționat marfa râvnită.
Ajungând acasă, a început să-l aplice cu sârguință. Dar treceau zile, săptămâni, o lună, iar schimbări nu se vedeau. Dezamăgit și supărat de absența rezultatului promis de Echidna, Ursul și-a împărtășit nenorocirea cu înțeleapta Albină, care în acel moment aduna nectarul vindecător din florile parfumate de pe pajiste.
Așezându-se pe următoarea floare, Albina s-a uitat atent la el și, dând din cap, a rostit:
Mihai, Mihai, atât de mare, dar crezi în basme.
Și, fluturând din aripioare, a zburat să muncească mai departe. Iar Ursul, atât de uriaș, stângaci și credul, a rămas să stea pe loc, privind gânditor Albina care se îndepărta.
