Iată că au sosit în sfârșit vacanțele de iarnă mult așteptate. Și peste două zile, cel mai important eveniment al iernii — Anul Nou. Cât de mult l-am așteptat cu toții.
Orașul s-a transformat foarte mult pentru sărbătoare, aproape în fiecare curte sunt brazi frumos decorați. Numeroase ghirlande strălucesc cu lumini multicolore. Oricum ai spune, Anul Nou este pentru fiecare dintre noi cea mai emoționantă sărbătoare. La urma urmei, chiar și adulții cred că în această noapte magică de Crăciun se pot îndeplini toate visurile noastre cele mai ascunse.
În curtea noastră este o mică pantă pe care se joacă mereu mulți copii: unii pe sănii, alții pe plăci de gheață. Iar unii modelează oameni de zăpadă, se joacă cu bulgări de zăpadă, pe scurt — vacanță!
În zilele libere sau în timp liber după ce fac temele, îmi place foarte mult să joc jocuri pe computer. Lumea virtuală mă atrage atât de mult, încât tot ceea ce mă înconjoară devine complet neinteresant. Părinții se revoltă, mă forțează să citesc cărți, dar ce cărți pot fi — suntem în secolul 21?
Se apropia noaptea de Crăciun, mama a decorat bradul și pregătea delicii pentru masa festivă. Iar eu, ca întotdeauna, eram absorbit de un alt joc pe computer. Soneria ușii a sunat.
Tata l-a chemat pe fiu să deschidă ușa, dar băiatul era atât de absorbit de evenimentele din joc, încât nici nu a reacționat imediat.
Andrei s-a despărțit cu greu de computer și s-a dus în coridor. Băiatul a fost foarte surprins, pentru că la ușă stătea un adevărat Moș Crăciun cu o geantă plină de cadouri. Și totuși, de obicei tata însuși se îmbrăca în Moș Crăciun și oferea cadouri.
Moș Crăciun era de înălțime mare și barba părea cu adevărat adevărată. Ce frumos caftanul lui, plin de modele din adevărate fulgi de zăpadă care nici nu se topeau, și pe umăr avea o veveriță.
După ce s-a salutat cu Moșul, Andrei a privit cu interes geanta lui imensă.
Moș Crăciun a proclamat cu glas sonor că în ajunul Anului Nou dorește să-i ofere un cadou neobișnuit — trei ghinde magice care vor îndeplini orice dorință. Trebuie să arunci o ghindă pe podea și să-ți spui dorința cu voce tare și să bați din palme de trei ori!
În timp ce Andrei pipăia ghindele primite și le examina, Moșul a dispărut fără să fie observat.
După ce a inspectat cadoul, băiatul s-a convins că sunt doar ghinde obișnuite din pădure și nu au nimic misterios sau neobișnuit. Doar că ar putea hrăni veverițele.
Pierdând interesul pentru cadou, Andrei s-a grăbit să se întoarcă la ocupația sa preferată. Dar puțin mai târziu a scos o ghindă din buzunar și a pus-o lângă el pe masă. În acel moment, mama i-a cerut strict să înceteze jocul, curând urmau să vină oaspeți și avea nevoie de ajutor pentru a pune masa.
Dar cât de mult nu voia băiatul să se desprindă de joc, nimic nu-l interesa decât cum să ajungă la ultimul nivel și să-l învingă pe șef.
Luând ghinda, Andrei a aruncat-o pe podea și și-a dorit cel mai important lucru din viața lui în acel moment — dorința de a juca la nesfârșit și ca nimeni să nu-l deranjeze!
Rămânea doar să bată din palme de trei ori.
Unu! Doi! Trei!
Brusc, toate luminile din jur au dispărut, el s-a găsit în interiorul monitorului și a devenit unul dintre eroii activi ai jocului.
Fericirea băiatului nu avea margini, a devenit parte a jocului, acum nimeni nu-l va deranja să ajungă la final. Jocul l-a captivat complet. Iată că a trecut primul nivel, al doilea, al treilea. Chiar dacă ceva nu a fost făcut corect, jocul reîncepe.
Cu toate acestea, treptat Andrei s-a obosit, pentru că nu avea timp de odihnă deloc. Totul s-a transformat într-o adevărată tortură.
În lumea virtuală era singur, nu avea cu cine să vorbească, timpul parcă se oprise, iar jocul continua. Ce să facă? Cum să iasă de aici? Băiatul era captiv al jocului. Disperarea l-a cuprins complet.
Și atunci și-a amintit că ghindele magice rămase îi stau în buzunar, ceea ce înseamnă că mai poate face încă două dorințe.
Andrei acum avea o singură dorință — să se întoarcă cât mai repede acasă și să uite totul ca un coșmar. A scos a doua ghindă și a aruncat-o cu toată puterea pe suprafața virtuală și a strigat că vrea să se întoarcă acasă, să vorbească cu prietenii și părinții».
Și a bătut tare din palme de trei ori.
Unu! Doi! Trei!
Instantaneu s-a găsit pe scaun în fața monitorului, iar din camera alăturată se auzeau voci ale părinților.
Cât de bucuros a fost Andrei! Băiatul a închis repede computerul și a hotărât pentru sine că cu lumea virtuală s-a despărțit pentru totdeauna.
A strigat tare după mamă și s-a oferit să o ajute, pentru că era obosită, pregătindu-se pentru sărbătoare.
Mama a fost foarte bucuroasă de asta
Andrei a realizat pe deplin că a juca jocuri este foarte dăunător.
A cerut permisiune, după ce va ajuta, să meargă să se joace cu prietenii afară. La care mama, desigur, a fost de acord.
Au venit oaspeți, toți s-au adunat la masa festivă. Glume, conversații, amintiri despre evenimente interesante din anii trecuți. Iar Andrei a hotărât pentru sine că nu se va apropia de computer pe toată vacanța. Mai bine să se plimbe cu prietenii și să citească cărți.
Ultima ghindă băiatul a pus-o pe raft. Data viitoare cu siguranță va face o dorință bine gândită, care cu siguranță se va îndeplini…
