Dimineața devreme s-a trezit șoricelul Sucheriu, a ieșit din bortișor și a fugit pe poiană să vadă câte fragi au crescut peste noapte și să le strângă într-o cănuță mică. Îi plăcea foarte mult să-și răsfețe mămica cu această delicatesă parfumată.
Deodată vede: pe cărare zace o pălărie. De paie, frumoasă, cu carouri roz-albastre. Sucheriu s-a bucurat.
Ce descoperire! Asta va fi umbrela mea, gândea mulțumit. Pe căldură, umbrela mă va feri de soare, iar într-o zi cu nori, de ploaie.
Abia se gândise la asta, când deodată a venit un nor mic și a început o ploaie cu ciuperci. Șoricelul s-a ascuns sub pălărie și nu s-a udat. A rămas uscat. S-a oprit ploaia, Sucheriu a ieșit de sub pălăria-umbrelă, când veverița Roșcata, cu coada pufoasă, a sărit de pe brad și a spus:
Ce pălărie frumoasă! Te rog, dă-mi-o să o probez. Sunt o mare cochetă și îmi place să mă îmbrac frumos.
Roșcata și-a pus pălăria, a scos o oglinjoară și a început să se admire:
Curând trebuie să merg în vizită, așa că voi avea o ținută nouă.
Deodată, de pe stejarul bătrân a zburat cioara Matrona și a croncănit:
Dați-mi și mie pălăria asta! Va fi cuibul meu. Voi aduna muschi în el, va fi uscat și cald. Acolo vor trăi puii mei.
Cioara a apucat pălăria și a pus-o pe crengile stejarului bătrân. Atunci a suflat un vânt puternic. Pălăria era foarte ușoară, nu s-a ținut pe crengi și a căzut direct în iaz, unde trăia broscuța Tărăsel.
Ura! Cra-cra! Cra-cra! ― s-a bucurat Tărăsel. ― Acum voi avea o bărcuță. Voi înota și mă voi legăna pe valuri, când bate vântul. Pot să-mi plimb și prietenii cu această minunată bărcuță.
Broscuța a sărit în pălăria-bărcuță.
Dar atunci toate animalele au auzit că cineva stă în tufiș și plânge cu tare. Au căutat sub ramuri și au văzut că printre iarbă, pe pământ, stă o fetiță micuță.
De ce plângi? ― au întrebat ei.
Cum să nu plâng? Am plecat pe poiană să strâng fragi pentru plăcinta cu fragi, mi-am pus pălăria mea preferată, dar am pierdut-o când strângeam delicatesa parfumată. Vântul năzdrăvan a suflat și a dus-o. Iar pălăria asta mi-a dăruit-o bunica de ziua mea.
Și fetița a plâns și mai tare.
Nu mai plânge, ― au mângâiat-o animalele, ― am găsit-o noi. Ne-a plăcut pălăria ta. Dar este foarte bine că a găsit o stăpână.
Fetița s-a bucurat și și-a pus pălăria pe capșorul ei. Pălăria i se potrivea foarte bine.
Fetița a luat coșulețul cu fragi coapte, a mulțumit locuitorilor pădurii și a plecat fericită acasă. Ea a hotărât că, atunci când bunica ei va coace o plăcintă cu fragi gustoasă, le va oferi neapărat din ea tuturor animalelor pădurii.
Атрибуты к сказке
Персонажи
Вопросы для обсуждения сказки?
- Куда собрался идти Сухарик рано утром?
- Где он нашёл шляпку? Какая она была?
- Как решил использовать шляпку мышонок?
- Для чего нужна была шляпка белочке? Как белочку звали? (Рыжуля)
- Что бы сделала со шляпкой ворона? Как птицу звали? (Матрёна)
- Как оказалась шляпка в воде?
- Как захотел использовать шляпку лягушонок? Как его звали?
- Почему плакала девочка?
- Кто ей подарил шляпку?
- Что делала девочка в лесу?
- Какая была девочка?