Eu sunt un băiat obișnuit, iubesc jocurile pe computer, iubesc să mă joc cu prietenii la fotbal⚽️, iubesc să merg cu tatăl la pescuit. Dar ceea ce cu adevărat nu iubesc este să-mi spăl dinții, și încă de două ori pe zi, mama mă ceartă mereu pentru asta, iar eu îi demonstrez mereu că este o muncă inutilă, care doar îmi fură timpul! Dinții mei sunt albi, sănătoși și nu au nevoie de spălare! Și iată că într-o zi…
Mă trezesc dimineața, ca de obicei, dar din anumite motive nu sunt pe pat, ci pe o poiană, lângă un castel alb ca zăpada. Desigur, nu am înțeles nimic, dar nu aveam ce face decât să merg pe cărări spre castel. Nimeni nu m-a oprit la ușă, am intrat, și brusc, ușa s-a închis în spatele meu, iar chiar în fața mea a apărut un mic pitic groaznic, tot curbat, îmbrăcat complet în negru.
M-am strâns în ochi, sperând că totul va dispărea și voi fi acasă, dar atunci a vorbit piticul. Vocea lui era atât de dezgustătoare, zumzăind, țipând, ca burghiul tatălui meu când găurește ceva:
Ei bine, salut. Sunt fericit să te văd! În sfârșit, am un ajutor!
Și m-am gândit: „Ei bine, trebuie să-i ajut și acestui monstru groaznic!
