Odată, într-un parc, o micuță fată pe nume Nadia se plimba cu mama ei. În mâini avea jucăria ei preferată, Porcuțul, care avea o mică bilă verde în copita lui.
Fata o lua cu ea peste tot. După ce s-au jucat pe aleile parcului și s-au obosit, mama și fata au cumpărat înghețată și s-au așezat pe o bancă să se odihnească. După ce și-au savurat desertul, au decis să se întoarcă acasă, dar au uitat din greșeală pe Porcuț pe bancă.
Pe stradă se întuneca deja, iar Luna, apărând de după nori, a iluminat parcul seara și a văzut pe Porcuț culcat pe bancă. Lumina ușoară a lunii a atins jucăria și a-nvivorat-o. Dar regina nocturnă a cerului nu iubea culorile stridente, așa că i-a luat lui Porcuț culorile în care era vopsit.
Porcuțul s-a întristat foarte mult, pentru că era sigur că Nadia se va întoarce după el dimineață, dar în această stare nu-l va recunoaște și va plânge. Și Porcuțul a hotărât să-și găsească culorile, a sărit de pe bancă și a fugit din parc.
Pe drum a întâlnit o micuță șoricel, o micuță cățelă neagră, chiar și un corb. Porcuțul le-a pus întrebări tuturor, dar ei doar au clătinat din cap, neștiind cum să ajute jucăria nefericită.
Porcuțul a fugit la o trecere aglomerată și s-a oprit, în fața lui strălucea Semaforul cu ochi strălucitori. Pe cel mare ardeau trei culori: roșu, galben și verde. Era și un semafior mai mic cu omulețul roșu și verde. Aminteau atât de mult acele culori care erau pe Porcuț, încât el a plâns amar.
O micuță pisicuță tricoloră pe nume Vasile trecea pe lângă el și plânsul lui Porcuț a întristat-o foarte mult. Era sensibilă și bună și nu putea lăsa pe nimeni în nevoie. Chiar ajuta pe alții să traverseze strada atunci când aveau nevoie: copii mici, oameni în vârstă și chiar oameni cu vedere slabă.
După ce a ascultat povestea lui Porcuț, Vasile a spus că-l va ajuta și-l va duce la stăpânul lui, care era pictor și, desigur, avea multe vopsele. Dar numai după ce Porcuț va învăța regulile de traversare a unei treceri aglomerate.
Pisicuța a explicat că dacă se aprinde omulețul roșu, trebuie să stai și să aștepți, iar când se aprinde omulețul verde, abia atunci poți traversa strada. Așa au traversat strada de mai multe ori, și Porcuț a învățat totul. După lecția asimilată, pisicuța Vasile și-a condus noul prieten acasă, unde-l aștepta pictorul bun.
Afland povestea tristă a lui Porcuț, pictorul l-a ajutat cu plăcere și l-a vopsit în culori strălucitoare, făcând-ul și mai frumos.
Porcuțul a alergat în parc când se-ntuneca, s-a suit pe bancă și a început să-și aștepte iubita stăpână. Când soarele s-a ridicat mai sus, Porcuțul a auzit vocea sonor și dragă a Nadiei și a zâmbit. Va ține minte pentru totdeauna noaptea care a trecut și lecțiile noului lui prieten, pisicuța Vasile.
